Acasă Cine este Roxana B…

Cine este Roxana B…

rox.bIniţial, acesta a fost un simplu blog, numit „Cuvinte din sufletul meu”, care era un jurnal online, în care scriam uneori, în majoritatea dăților atunci mă simțeam singură, tristă și neconsolată. Am avut cândva şi un jurnal colorat, de copii :). Apoi am zis să-l transform într-un site, cu mai multe categorii.

Întotdeauna scriu despre mine. Chiar și atunci când scriu despre alții, tot despre mine scriu.

Așadar, din „Cuvinte din sufletul meu” s-a transformat în „roxanab.ro”, care provine de la numele meu de familie, nume cu care obișnuiam să mă semnez pe știrile scrise la ziarul „Argeșul” din Pitești, acum mulți ani. Căci da, dacă n-am spus până acum, sunt piteșteancă.

Deși tot acest blog conține texte despre viața mea și despre poveștile și experiențele mele, mi-e foarte greu să fac o descriere. Cred că fiecare are o poveste de viață, fiecare este special în felul lui și fiecare are de povestit câte ceva.

Am să încerc să nu scriu foarte mult despre mine, pentru a nu plictisi, dar mai ales pentru că am mai scris. Chiar de ziua mea, pe 3 mai 2014. Și în fiecare an, pe 3 mai :).

Cine este Roxana B?

Roxana B iubeşte şi ia totul de la viaţă. Se loveşte de ziduri înalte, pe care nu are habar cum să le dărâme, dar reuşeşte apoi să iasă la suprafaţă şi să se ridice triumfătoare, de fiecare dată mai puternică. Adoră să trăiască şi alege să se bucure de toate, simple şi diversificate.

Nu am cum să spun despre mine că sunt o persoană bună. Mi s-a spus de multe ori că am suflet bun. Probabil că faptul că sunt miloasă, iubesc oamenii, animalele și copiii, dau de mâncare unui cerșetor, strâng bani pentru o casă de copii sau că nu spun „nu” atunci când cineva are nevoie de ajutorul meu, ei bine, poate din aceste lucruri reiese că am suflet bun.

Dar lucrurile nu sunt chiar așa. O doză de egoism, una de vanitate, una de orgoliu, una de răutate, din fiecare am câte puțin.

Am tot vorbit pe acest blog despre relațiile din viața mea, lucru pe care am sa-l fac în continuare, dar nu vreau să se înțeleagă din asta că îmi caut jumătatea prin acest blog. Sunt împotriva întâlnirilor cu bărbați care mă contactează pe Facebook sau prin orice alt mijoc de comunicare virtuală.

Mi s-a reproșat faptul că nu am viață și că nu știu să trăiesc dacă stau să scriu pe blog. Menționez aici că îmi place viața în toate sensurile ei, știu să mă distrez, să iubesc, să MĂ iubesc, să muncesc etc.

Scriu pentru că am găsit în scris un prieten, prin care pot să defulez atunci când simt nevoia. La fel cum defulez prin plâns. Sau prin râs. Se întâmplă ca, uneori, să curgă lacrimi peste tastele negre, care reușesc să scoată „cuvinte din sufletul meu”.

Pentru unii pot fi o lectură ușoară, pentru alții un film bun (sau nu), o pauză de țigară sau de masă, așa cum mi s-a spus…

Cert este că am concluzionat că este bine ca în viață să faci lucrurile care îți plac. Iar mie îmi place să scriu. Nu am încă un stil definit. De multe ori, mă și contrazic în textele mele. Dar am mai spus, sunt la extreme.

Lucrez la o carte. Multă vreme m-am gândit dacă merită publicată, iar încurajările din partea unor persoane apropiate m-au făcut să nu mai stau pe gânduri și să-i dau drumul la treabă. Nu mă consider o scriitoare, nici nu îndrăznesc măcar să visez că numele meu va rămâne pe buzele unui număr mare de cititori. Nu mă compar nici la degetul mic cu Marquez ori cu Vargas Llosa, însă am câteva povești interesante de spus. Și mă simt capabilă să le așez pe hârtie. Nu visez să ajung o vedetă, să fiu în fruntea show-biz-ului, dar nici nu neg faptul că îmi place să fiu în centrul atenției.

…Nu știu să fiu indiferentă, iar asta mi-a cauzat foarte mult în viață. Am cunoscut tot felul de oameni și pot să stau oricând la masă cu un sărac, la fel cum pot să vorbesc cu un miliardar.

Am fost iubită și fericită, dar la fel de mult am fost și dezamăgită, neîndreptățită, acestea aducând după sine multă suferință.

Pe undeva, problema e la mine și o recunosc. Cum e posibil să mai accepți în viața ta oameni care ți-au făcut atât de mult rău?! N-am o explicație pentru asta. Poate să fie teama de singurătate, dar cumva contrazic viața mea de până acum. Am crescut multă vreme singură și am fost independentă.

Experiențele urâte prin care am trecut ar fi trebuit să mă facă mult, mult mai puternică. Din păcate, am rămas o sensibilă și slabă în anumite situații. Am învățat, în schimb, că gura lumii nu o poate închide nimeni, niciodată. Mereu, dar mereu am vrut să fac pe plac tuturor. Să fiu iubită de toată lumea. Să mă încadrez în „standarde”… O idioțenie, știu.

Cred în iubire și în prietenie necondiționate, chiar dacă mi-a fost dat să trăiesc pe propria piele și să văd că aproape orice acțiune umană are o doză minimă de interes propriu.

Detest la mine faptul că sunt răzbunătoare. De fapt, e mult spus, e un cuvânt prea dur, prea mare și nu mă reprezintă. Nu îmi place să fac rău unui om, dar sunt capabilă să înfig cuțite în piept prin cuvinte care ustură mai tare ca o palmă. Și pentru că sunt conștientă, tot încerc să schimb asta la mine. Am văzut că nu ajută la nimic să rănesc. Nici nu aduc un om lângă mine, nici pe mine nu mă fac mai fericită.

Asta înseamnă că n-am avut o viață ușoară, nici în prezent nu este, drept care lupt ca să am tot ceea ce am. Însă am o viață frumoasă. Chiar și atunci când sufăr, când trec prin dezamăgiri, când sunt tristă, viața mea e tot frumoasă. Mie-mi place până și să plâng! Nu râdeți, serios! Mă descarc foarte mult prin plâns :).

Știu că am mai spus asta și în alte articole, dar vreau să se înțeleagă foarte clar că nu dau sfaturi nimănui și nu încerc să fiu model pentru nimeni. Fiecare își trăiește viața după propriile reguli și principii.

Am luat decizii atât bune, cât și rele. Am greșelile mele, trecutul meu, păcatele mele. Sunt departe de a fi perfectă. Însă fiecare greșeală, fiecare pas și fiecare decizie luată au condus la maturizarea mea și să fiu Roxana B de azi.

Sunt pur și simplu o femeie, care încă are suflet de copil. Am idealuri și visuri, am secrete și slăbiciuni. Sunt o femeie minunată cu oamenii care merită.

Da, cam asta e Roxana B :).

10 COMENTARII

  1. „prin care pot să refulez atunci când simt nevoia”…
    A refula înseamnă a înăbuşi, a ţine în tine. Cuvântul potrivit este „a defula”, RoxanaB.
    Să nu mi-o iei în nume de rău, rogu-te.

  2. Ma bucur sa te cunosc, Roxana B. Avand in vedere ca imi place sa analizez de la distanta, am verificat si fb-ul sa fiu sigur ca nu omit nimic. Esti frumusica, blondo (sau satena, eh, undeva pe la mijloc) 🙂 Imi aduci aminte de o actrita din Hollywood dar nu m-am documentat inca cum anume o cheama. Nu fi alarmata. Doar te privesc si te citesc… asa cum faci si tu. 😀

  3. „Experiențele urâte prin care am trecut ar fi trebuit să mă facă mult, mult mai puternică. Din păcate, am rămas o sensibilă și slabă în anumite situații.”
    Da, se pare ca ai dreptate, la o analiza mai atenta descoperirea mea nu mai e la fel de evidenta ca prima data…
    🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

error: Content is protected !!