Simt o satisfacție greu de spus în cuvinte scrise atunci când văd că oamenii chiar îmi citesc articolele, dar nu orice articole, ci mai ales acestea și acelea cu testele de cultură generală. Și vă dați seama, eu nu sunt o “voce” în online. Poate peste vreo câțiva ani :).

Cum este limba română pentru mine? Cum este gramatica? Oh, știți senzația aceea când mănânci ceva ce-ți place? Pe scurt, cum mângâi cu limba miezul mătăsos al unei rodii, așa este gramatica pentru mine :).

Am vrut, inițial, să pun titlul “lecția de română”, ca la alte articole, dar pare aiurea, în condițiile în care „manager” este un cuvânt împrumutat din altă limbă. Deși suntem atât se americanizați în ceea ce privește limba (și nu numai) încât nici nu am avea cum să înlocuim cu alte cuvinte, nici dacă am vrea. Pentru că nu ar mai suna la fel de bine.

Legat de cuvântul “manager”, îl folosesc chiar și eu la feminin.

“Te rog să vorbești cu managera ta, deoarece ea cunoaște cel mai bine activitatea ta”.

Uit, câteodată. Pentru că îmi vin zeci de întrebări pe zi, atât în română, cât și în engleză. Iar în engleză este relativ simplu să spun “Please, talk to your manager”.

Bine, și aud destul de des varianta cu diminutiv: “manageriță”. Acel “iță” îmi întoarce stomacul pe dos.

Sper că s-a înțeles ce am dorit să transmit. Iar dacă nu vreți să mă credeți pe mine, intrați pe DEX și o să vedeți că “manager” există doar la forma de masculin, singular și plural. Dacă vreți, este cam la fel cu “doamna director” (deși Pruteanu mi se pare că era de altă părere atunci când ne dezmorțea la “Doar o vorbă SĂȚ-i mai spun”, emisiune care îmi lipsește teribil).