Este cunoscut publicului larg grație talentului său muzical, formând jumătate din trupa Alb Negru de mai bine de un deceniu, însă, pentru Kamara Ghedi, actoria și fotbalul nu sunt deloc străine.

Reușește să le îmbine cu succes pe toate trei. Marea lovitură în plan artistic a dat-o în urmă cu cinci ani, în momentul lansării piesei Mi-e sete de tine, ceea ce avea să devină ulterior cea mai difuzată piesă din industria muzicală autohtonă. Lucrurile nu au fost însă mereu roz pentru Kamara, care a avut parte de o copilărie dificilă.

Roxana B 2 septembrie 2004. Pe scena Festivalului de la Mamaia, se auzea pentru prima dată Alb Negru. Ce s-a schimbat de-a lungul acestor 13 ani şi cum vezi tu evoluţia voastră pe piaţa industriei muzicale?

Kamara S-au schimbat multe, s-a schimbat totul în jurul nostru, de fapt. Numai noi nu ne-am schimbat, din punct de vedere al caracterului, pentru că, atât eu, cât şi Andrei, am rămas la fel de deschişi, la fel de dispuşi de a vorbi cu oamenii. În schimb, ca şi artişti, sigur că ne-am schimbat, am crescut, am evoluat foarte mult vocal, dar nici muzica noastră nu mai este la fel ca acum 13 ani, s-a mai maturizat, pe alocuri. Au fost dăţi în care am mers pe piese comerciale, dar asta nu ne-a împiedicat în a ne maturiza din punct de vedere artistic şi de a înţelege ce vrem să exprimăm şi de a nu ne mai face probleme de genul „câte vizualizări are o piesă?”, pentru că nu asta e important.

Roxana B Deloc?

Kamara Evident, contează pentru tine, ca şi produs, să fii vândut. Dar ca şi artist, nu are atât de mare importanţă numărul vizualizărilor, ci să ştii că ceea ce ai făcut tu, ca artist, este bine. Este posibil ca o piesă foarte proastă, şi avem o grămadă de exemple de astfel de piese, fără pic de chintesenţă artistică, care au milioane, chiar zeci de milioane de vizualizări, dar care sunt parodii. Uite, de exemplu, Gagnam Style. Nu este o capodoperă, să fim serioşi, dar a ajuns la un număr de vizualizări incredibil de mare. În schimb, Hello a lui Lionel Richie sau Lady in Red a lui Chris de Burgh, care sunt piese vechi, sunt, însă, foarte ascultate. Facem o comparaţie acum şi te întreb pe tine: pe ce dai play, pe Gagnam Style sau pe Lady in Red?

Roxana B Evident, oricare dintre cele vechi. Nu am pus Gagnam Style nici măcar pentru a dansa, darămite să stau şi să o ascult…

Kamara Vezi? Ce contează că una are 2 miliarde de vizualizări, iar cealaltă 30.000?

„MI-E SETE DE TINE A FOST CEA MAI DIFUZATĂ PIESĂ DIN ROMÂNIA”

Roxana B Dar în ce moment aţi încetat să fiţi mai puţin interesaţi de câte vizualizări are o piesă?

Kamara În iunie 2013, anul în care s-a revenit la muzica românească, Alb Negru a scos Mi-e sete de tine. Noi aveam un număr foarte mare de vizualizări la piesa aceasta, în condiţiile în care radiourile încă nu începuseră să ne difuzeze – aveam vreo opt milioane şi ceva pe Youtube, ceea ce era enorm, pentru că atunci nu existau atâtea campanii de promovare ca acum. Asta până în octombrie, când piesa a început să fie difuzată şi la radio. Ei, din mai-iunie au apărut toate acele piese româneşti – Vara nu dorm (Connect-R), Minim doi (Alex Velea), A ta (Corina), Ca la meteo (What’s UP cu Andra), Apa (Loredana), Lumea e a mea (Voltaj), iar din octombrie, cum spuneam, a intrat şi piesa noastră. Cu toate că noi am fost ultimii care am apărut la radio, piesa Mi-e sete de tine a fost cea mai difuzată piesă din România, la momentul acela (din octombrie până în august, anul viitor, când s-a contabilizat numărul de vizualizări pentru toate aceste piese). Mai mult decât atât, a intrat în TOP 3 Cele mai difuzate piese din ultimii 20 de ani.

Roxana B În prezent, nu sunteţi foarte difuzaţi. Eu, una, aş vrea să vă ascult mai des la radio. Care crezi că este motivul pentru care piesele voastre nu se difuzează precum cele ale altor artişti români?

Kamara Piesele noastre mai vechi se difuzează, cele noi, în schimb, prea puţin. Nu am un răspuns, de ce nu atât de des. Sunt anumite zone de interes, prietenii…

Roxana B Crezi că are legătură şi cu partea financiară?

Kamara Eu nu am probe în acest sens ca să pot spune ceva. Ar fi trist să fie astfel, pentru că s-ar pierde valoarea reală a piesei. Sunt multe piese care au un număr mare de vizualizări, datorită campaniilor în care se bagă foarte mulţi bani. De exemplu, într-un videoclip, se bagă 12.000 de dolari pentru ca acesta să fie intens promovat. Iar apoi ajunge în tendinţe şi va face cel puţin 10, 15, 20 de milioane.

„LA FESTIVALUL DE LA MAMAIA AM FOST CA LA JUDECATĂ”

Roxana B Să revenim, te rog, la momentul în care ai urcat prima dată pe scenă. Sunt curioasă dacă ai avut emotii, dacă ţi-a tremurat vreun pic vocea. Ţi-a fost teamă de reacţia publicului?

Kamara Pe scena Festivalului de la Mamaia nu eram ca la un concert obişnuit, îţi dai seama. Aveam în faţa noastră un juriu de specialitate, format din mulţi compozitori cu state vechi – Horia Moculescu, Dana Dorian, Titus Andrei, Viorel Gavrilă şi Mădălin Voicu – care erau destul de duri în aprecierea momentului artistic în sine, cît şi a piesei. Deci juriul, publicul numeros, pentru că era sala full, oamenii din faţa televizorului, festivalul în sine, care era destul de important la vremea aceea, toate acestea însumate… Eram ca la Judecată acolo, pentru că toţi ochii erau pe noi, nu doar vocea şi piesa contau, ci şi hainele, prezenţa scenică etc. Pentru noi era debutul şi nu era uşor, pentru că nu ne “băteam” cu debutanţi; noi ne-am “luptat” cu artişti consacraţi. Însă nu m-am gândit prea mult la ce am în faţă. Mi-am făcut momentul, am dat maximul pe scenă, şi, deşi nu am luat atunci niciun premiu, Titus Andrei a luat piesa şi a difuzat-o la radio. De aici, trupa Alb Negru a început să devină un nume.

Roxana B Probabil că muzica este prezentă în viaţa ta la orice pas. Detaliază-ne puţin procesul pe care îl urmezi atunci când compui o piesă. Ce te inspiră iniţial, cât durează procesul în sine şi cum este relaţia cu toţi cei care lucrează la piesa respectivă? Fiecare om are un caracter şi idei diferite, mă gândesc că nu este uşor să ajungi la produsul finit…

Kamara Să ştii că, dacă te pui pe scaun şi zici că vrei să faci o piesă în momentul ăla, nu înseamnă că se şi întâmplă asta. Nu iese. Piesele cele mai bune apar pe neaşteptate. La o terasă, contemplând peisaje sau oameni, având o muză. Uite, Noi doi. Era iarnă şi eram acasă la Andrei. El îşi punea şosetele în picioare şi îşi trăgea o glugă pe cap, pentru că se pregătea să meargă la fotbal. Eu făcusem deja versurile, iar el le fredona. Şi am insistat să-mi cânte refrenul. Uite-aşa, a venit şi linia melodică, care s-a legat cu versurile pe care le compusesem :).

Adesea, fac versuri cât să poată fi uşor de reţinut, dar să şi poată fi cântate. Nu fac versuri de poezie eminesciană.

Roxana B Care este piesa ta favorită dintre cele lansate şi de ce? Ce emoţii îţi trezeşte?

Kamara Piesa mea preferată rămâne Mi-e sete de tine, datorită poveştii din spate. Muză mi-a fost cea care astăzi este mama băieţelului meu.

Roxana B “Viaţa mea de până acum…” este titlul cărţii de care te-ai apucat acum câţiva ani. În ce stadiu se află?

Kamara În acelaşi stadiu în care o ştii (zâmbeşte).

Roxana B De ce, îţi lipseşte inspiraţia? 🙂

Kamara Nu are cum să-mi lipsească asta, pentru că e viaţa mea, am totul în minte. Doar că nu am reuşit, din cauza timpului, să pun pe hârtie. Dar cu atât mai bine, pentru că voi avea mult mai mult de povestit. Am trăit atât de mult în ultima vreme, am o viaţă atât de bogată, încât “Viaţa mea de până acum” va apărea doar într-un prim capitol :).

“PRIMA DATĂ AM LUCRAT ÎNTR-O BRUTĂRIE. ŞI FĂCEAM O PÂINE FOARTE BUNĂ“

Roxana B Să ne intoarcem puțin în timp, la copilăria ta. Sunteți cinci frați, iar mama voastră v-a crescut singură. Îmi amintesc că, acum câţiva ani, îmi povesteai că ţi-ai asumat să ai grijă de fraţii tăi mai mici…

Kamara Aşa este. Mama, care a murit acum câţiva ani, a preluat toate atribuţiile familiei noastre, pentru că tatăl meu a murit pe când noi eram foarte mici; eu aveam şapte ani, fratele meu – doi ani, iar sora mea – două luni. Mama trebuia să meargă la muncă, iar eu aveam grijă de fraţii mei mai mici. Mai târziu, la 14 ani, am început să muncesc şi ne-am mutat în Africa, la familia tatălui meu.

Roxana B Care a fost primul tău loc de muncă?

Kamara Într-o brutărie. Şi chiar mă pricepeam foarte bine, făceam o pâine foarte bună, de toate ştiam să fac.

Roxana B Reuşeai să şi înveţi? Ce sentimente aveai pe atunci? Erai, totuşi, un copil…

Kamara M-am descurcat destul de bine. Ziua eram la şcoală, seara munceam. Eram fericit să pot avea grijă de familia mea. Nu mi-a cerut nimeni să fac asta, nu m-a obligat nimeni, pur şi simplu, am simţit că este de datoria mea. Asta îmi este educaţia, cultura.

„Kamara poate fi orice şi fără muzică”

Roxana B Eşti soţ, eşti tată şi eşti un om împlinit. Există vreun lucru pe care ţi-ai fi dorit să-l faci şi nu ai reuşit, ai regrete?

Kamara Cred că orice om poate avea anumite regrete, minore sau majore, poate să-ţi pară rău că nu ai făcut cutare lucru la momentul potrivit, dar până la urmă, tot ceea ce ai făcut te-a adus în punctul în care eşti ceea ce eşti. Iar dacă eşti mulţumit, nu ar trebui să îţi mai faci griji cu regrete, cu ce ai făcut sau ce nu ai făcut. Iar eu mă simt un om împlinit, pentru că am făcut întotdeauna TOT ce a ţinut de mine.

Roxana B În final, povestește-mi un pic și despre Naționala Artiștilor, de care te leagă un trecut îndelungat.

Kamara De 15 ani sunt la Naționala Artiștilor fotbaliști. Acolo ne-am născut ca trupă, acolo m-am cunoscut cu Andrei. Am luat două Campionate Mondiale, de două ori locul 2, de două ori locul 3. Suntem una dintre cele mai titrate echipe din lume. De câte ori e România campioană mondială la ceva? Ne pregătim pentru următorul Campionat Mondial. Vom pleca în cantonament în curând. Avem un meci pe care îl vom juca pe 1 octombrie, iar apoi vom avea și spectacol. Mergem prin țară, jucăm cu echipele locale, apoi concertăm. Așa facem peste tot. Dar nu prea suntem susținuți de cineva pentru că e ceva frumos, nu sunt picanterii, care să suscite interesul tabloidelor.

FLASH

Cartea preferată / Filmul preferat

Un veac de singurătate (Gabriel Garcia Marquez) / La vita e bella

Cea mai nebună amintire de la un concert avut

În Turcia, la Eurovision, când aveam un refren pe muzică populară, care suna cam aşa: “Hop ş-aşa, hei!”, iar atunci trebuia să sari şi să dai bine cu picioarele de scenă. Ei, şi Andrei a sărit fix sub scenă :D.

Artistul / Artiştii care te inspiră

Bob Marley, Julio Iglesias, Barry White, Franck Sinatra, Claude Francois

Cine merita să fie noul selecţioner al României

Hm. Poate Dan Petrescu?

Kamara fără muzică este…

Kamara poate fi orice şi fără muzică.
Probabil că aş putea fi actor, deşi nu trebuie să aleg una sau cealaltă, pentru că le fac în paralel, atât muzica cât şi actoria. Am jucat în piesa “Ali: Frica mănâncă sufletul”, la Teatrul Apollo si în seriale de televiziune (“State de România” şi “Războiul Sexelor”).