Sincer, m-am săturat de discuții de genul: „Fată, ăsta vrea doar sex”, „Nu îmi mai dă pace, în afară de sex nu ştie nimic”. Serios? Da, bărbații sunt mai interesați de sex, la început, decât femeile (procentajul e mic), dar asta nu înseamnă că tu nu te-ai gândit la treaba asta la prima întâlnire, când te-a condus acasă şi te-a strâns în braţe, alunecându-i ușor şi „din greşeală” mâna dreapta pe coapsă ta? Fii sinceră cu tine, eu nu te cred!
Da, ştiu, ei vor mai mult decât noi, dar noi ne gândim mai mult decât ei, pentru că ei nu se gândesc. Ei acţionează şi, sincer, mi se pare mai mişto aşa. Noi stăm, analizăm, ne gândim, dar e bine, oare o să fie mai mult, dar de ce aşa repede? Dar ne dorim şi noi la fel de mult sau poate mai mult decât ei. Eu nu spun că trebuie să pui în practică tot ce îţi trece prin minte, a nu fi înţeleasă greşit. Eu spun că ar trebui să ne recunoaştem slăbiciunile, dorinţele şi plăcerile, pentru că sunt ale noastre şi sunt normale. Nu devenim mai interesante sau mai frumoase dacă ne ascundem după deget şi aruncăm cu pietre în ei punându-i la zid pentru simplul fapt că îşi doresc să facă sex. Plus că, mai este un aspect, dacă nu ţi-ar propune sau dacă nu ţi-ar sugera, nu ar încerca să se apropie în acest sens, ai fi supărată că nu o face. Şi îţi vin în minte mii de gânduri: dar poate nu mă place, nu mă vrea, nu sunt genul lui, nu sunt destul de sexy… şi eşti la un pas de descurajare, o dai în altele. Procese de conştiinţa, îţi iei haine noi, te aranjezi altfel, alt gloss, poşetă nouă, poate, la următoarea întâlnire pică fraierul.
Adică, s-aşa e rău, s-aşa nu-i bine cu noi, femeile!
Dacă vorbim de o relaţie, aici lucrurile stau puţin altfel, dar tot la sex se ajunge. Doamna e nemulţumită, când, de fapt, ar trebui să fie mulţumită. Păi, dacă bărbatul tău, vrea dimineaţă la prânz şi seară, fii fericită. Dacă nu o face, să îţi pui întrebări şi să îţi faci probleme. Pentru că, dacă nu te mai sâcâie pe ţine, o sâcâie pe altă sau pe altă sau pe amândouă. Abia atunci te trezeşti şi tu şi încerci marea cu degetul, dar nu mai poţi, că apă e îngheţată. Şi, dezastru capital. De ce ţi se întâmplă asta? Păi, cum de ce? Doar nu mai ai nevoie de confirmări…sau ai?
Păi, dacă ai nevoie, dă tu timpul înapoi puţin şi aminteşte-ţi cum te întorceai cu spatele în dimineaţa în care bărbatul tău simţea nevoia de… afecţiune… sau, seara, când era cuprins de pasiunea absolută, acumulată pe timpul zilei, în urmă drumurilor lungi prin Capitală şi a interacţiunilor cu diverse funcţionare. Nu s-a oprit pe străzi, a venit acasă, cum era normal şi, ce să vezi, acasă se tună şi se fulgeră FĂRĂ CHEF!