V-am zis eu că nu mă ţine mult tăcerea. Nu pot să dispar. E „căsuţa” mea aici, în care mi-am scris gândurile în multe momente triste sau fericite. Am zis mereu: nu sunt şi nu vreau să fiu model pentru nimeni! Eu nu dau sfaturi şi nu judec. Scriu despre mine şi despre ce trăiesc eu. Poate, într-o zi, voi ajunge şi la asta, și anume, să ofer un sfat.

Cui nu-i place, să nu citească. Sunt atâtea bloguri, mai bune şi mai „şmechere” ca ale mele, aici să intre cei care au ceva de spus, chiar dacă avem opinii contradictorii. Cei care nu-mi lasă niciun comentariu, dar se regăsesc și-mi mulțumesc pentru o anumită postare.
Mi-e milă de acești frustrați, care în loc să se bucure de viața lor, stau să piardă timpul citindu-mi însemnările. Încă nu-mi vine a crede că anumite persoane au tupeul să comenteze şi să-mi scrie cuvinte jignitoare, în condiţiile în care eu n-am atacat pe nimeni.

 

Roxana Brănișteanu

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. De aceea, scriitoare. De aceea content writer. De aceea, realizator și moderator emisiune radio. Mai ales, de aceea Organizator evenimente culturale (Book Club, Books&Wine, Book Camp. Toate sub brandul cultural iCarte, iParte. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

View Comments

  • Pentru unii e o satisfacţie, cred că trăiesc o stare extatică, un orgasm sintactic să îşi lase urma în astfel de cuvinte, iar dacă te-ai întrebat vreodată de ce o fac, sfârşeşte a te mai întreba, pentru că oricât ai încerca să înţelegi nu vei reuşi.
    Mă întreb când li se sparg cuvintele în cerul gurii virtuale cum de nu se otrăvesc.
    Văd că şi tu ai ceva ani de când eşti în lumea asta, aşa că ar trebui să fii imună la nişte lucruri de care a avut parte mai fiecare într-o vreme.
    Şi nu uita, e virtual, aşa că nimic nu ar trebui să te atingă, de nimic să nu te laşi atinsă.
    Cu drag, Roxanacuochiaurii.

  • Am ceva ani, dar pana sa fac pagina de FB, n-am avut nicio problema; prea putin ma interesa daca citea sau nu cineva... Odata cu acea pagina, s-au inmultit cititorii.

Recent Posts

Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…

2 luni ago

Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…

2 luni ago

Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David

Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…

3 luni ago

Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…

4 luni ago

BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole

Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…

4 luni ago

Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU

Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…

4 luni ago