Pe măsură ce înaintezi în carte, apare sentimentul că asistăm la sfârșitul unei lumi și la începutul alteia, pentru că, așa cum se întâmplă adesea în istorie, o lume nouă nu apare decât atunci când una veche începe să dispară. Din punct de vedere literar, „Anul lupilor” se înscrie în tradiția romanului istoric amplu, în care destinele individuale se desfășoară pe fundalul unor transformări majore ale epocii. În același timp, drumul Lanei are structura unui roman de formare, iar experiențele ei devin modul prin care se descoperă lumea medievală descrisă în carte.

În timp ce citești, ai impresia că nu intri doar într-o narațiune. Simți că pășești într-o civilizație în formare. Satul, pădurea, târgurile, drumurile comerciale și comunitățile mici par să funcționeze după reguli venite parcă din începuturile lumii, în care experiența colectivă și tradiția cântăresc mai mult decât orice instituție. Este o lume în care oamenii trăiesc în afara unui sistem organizat de legi și administrații stabile, într-un spațiu al obiceiurilor, al credințelor și al unei ordini transmise din generație în generație.

Unul dintre cele mai puternice elemente ale romanului este limbajul. Ina David reconstruiește epoca nu doar prin evenimente și decoruri, ci mai ales prin cuvinte. Personajele vorbesc într-un registru plin de zicale, avertismente și formule de viață care par venite dintr-o memorie colectivă îndepărtată. „Nu privi în ochi la nimenea”, „uită-te la dobitoace, prunci și muieri” sau „ceas rău cu pocitură, ceas rău cu săgetătură” nu sunt simple expresii pitorești. De fapt, sunt reguli de supraviețuire într-o lume nesigură, în care pericolul poate apărea oricând și din orice direcție.

Pentru cititorii care vor să exploreze mai bine aceste regionalisme și arhaisme, autoarea a inclus pe site-ul său și un dicționar al termenilor folosiți în roman:

https://inadavid.ro/explore.html

Cuvintele acestea par să vină dintr-o lume care, poate, a dispărut de mult, iar ceea ce a ajuns până la noi sunt doar fragmente, formule păstrate prin repetiție, ca niște resturi ale unei memorii pierdute. În roman, cuvintele acestea au putere și autoritate, pentru că oamenii trăiesc încă în acea lume. Cititorul are însă sentimentul că asistă tocmai la momentul în care această ordine începe să se schimbe. Acest limbaj creează impresia unei epoci trăite din interior și amintește inevitabil de atmosfera prozei lui Sadoveanu, mai ales de lumea din Neamul Șoimăreștilor, unde trecutul pare să respire direct prin cuvinte. În același timp însă, amploarea istorică a romanului îl apropie de marile construcții epice europene, în care destinele individuale se desfășoară pe fundalul unor transformări majore ale societății. În „Anul lupilor”, povestea personajelor nu este niciodată separată de istorie, iar evenimentele care le marchează viața sunt parte dintr-un proces mai larg de reorganizare a lumii medievale.

Lumea satului și începutul drumului

La începutul romanului, cititorul este introdus într-un univers rural care pare stabil și previzibil. Viața satului este organizată de anotimpuri, de ritualuri și de o serie de reguli nescrise care dau comunității un sentiment de continuitate. Oamenii trăiesc în apropierea naturii, depind de ritmurile ei și interpretează orice fenomen neobișnuit ca pe un semn care trebuie înțeles.

COMANDĂ cartea aici: ”Anul lupilor”

Echilibrul acestei lumi începe să se clatine încă din primele pagini, atunci când pe cer apare o cometă. În mentalitatea medievală, cerul nu era privit ca un spațiu neutru, ci ca un loc al semnelor. O stea cu coadă nu era doar un fenomen astronomic, devenea o prevestire. Apariția cometei creează o stare de neliniște difuză, iar comunitatea începe să se întrebe dacă nu cumva ordinea lumii urmează să fie tulburată.

În centrul acestei lumi se află Lana, personajul al cărui drum devine, de fapt, firul principal al romanului. Povestea ei începe cu un conflict care o scoate din ordinea comunității. Lisaveta, sora ei de lapte, este cea care o alungă din sat, iar această alungare devine momentul decisiv care declanșează transformarea personajului.

Plecarea nu este romantică și nici eroică. Este mai degrabă un exil care o obligă pe Lana să intre într-o lume mult mai mare și mai complicată decât cea pe care o cunoștea. Drumul ei devine treptat un drum de maturizare, în care fiecare experiență o obligă să învețe să observe oamenii, să interpreteze gesturi și să înțeleagă mecanismele unei societăți aflate în schimbare.

Pe măsură ce părăsește spațiul familiar al satului și ajunge în orașe și târguri, cititorul descoperă odată cu ea o realitate mult mai complexă. Drumurile comerciale aduc oameni din regiuni diferite, iar comunitățile încep să fie organizate după reguli dure și precise. Lumea medievală nu mai este doar un spațiu al tradițiilor. Relațiile de putere, jurămintele și alianțele încep să o modeleze tot mai vizibil.

În același timp însă, romanul păstrează constant legătura cu lumea veche din care vine eroina. Descântecele, plantele ritualice și credințele populare apar în poveste ca parte naturală a vieții. Femeile sunt cele care păstrează această cunoaștere transmisă din generație în generație. Dacă bărbații sunt cei care apără comunitatea în plan vizibil, femeile sunt cele care încearcă să mențină echilibrul unei lumi invizibile, în care semnele, spiritele și credințele vechi continuă să existe.

Istoria intră în viața oamenilor

Pe măsură ce narațiunea avansează, romanul începe să arate tot mai clar transformările istorice ale epocii. Comunitățile nu mai sunt doar sate izolate, ci devin parte a unor structuri de putere mai largi. Voievodatele, care existau deja în această regiune, încep să fie integrate tot mai puternic în organizarea politică a regatului maghiar.

Aceste schimbări au loc în interiorul regatului, din care făceau parte Crișana, Transilvania și zonele din jurul Sălajului. Comunitățile românești trăiau în cnezate și voievodate organizate după „legea pământului” și multă vreme au fost lăsate să se autoguverneze. În secolul al XIII-lea însă, presiunea politică și religioasă începe să crească, iar aceste comunități sunt integrate treptat în structurile de putere ale regatului.

COMANDĂ cartea aici: ”Anul lupilor”

În acest context apare și povestea lui Nicolae, unul dintre personajele importante ale romanului. Jurământul făcut voievodului îl leagă definitiv de o ordine socială în care loialitatea față de autoritate este mai importantă decât dorințele personale. Relația dintre el și Lana ilustrează această realitate a evului mediu: destinul individual este adesea subordonat intereselor politice și militare.

Pe măsură ce instabilitatea epocii crește, atmosfera romanului devine tot mai apăsătoare. Foametea, bolile și conflictele creează o stare de nesiguranță în care comunitățile încep să caute explicații pentru nenorocirile care le lovesc. În astfel de momente apar suspiciunea și acuzațiile, iar oamenii diferiți devin ținte ale fricii colective.

Romanul surprinde convingător felul în care o comunitate care trăia într-un echilibru relativ stabil poate ajunge, sub presiunea fricii și a instabilității, să se îndoiască de propriii membri. Diferența devine suspectă, iar cunoașterea veche – descântecele, plantele medicinale sau ritualurile – poate fi reinterpretată ca pericol.

Titlul romanului capătă astfel o semnificație simbolică. Lupii nu sunt doar animalele pădurii, ci și instinctele care pot apărea în oameni atunci când lumea lor începe să se destrame. Frica, suspiciunea și violența devin parte a unei realități în care ordinea comunității nu mai este garantată.

Catastrofa istoriei și sfârșitul unei lumi

Finalul romanului evocă invazia mongolă din 1241, unul dintre cele mai dramatice momente din istoria regiunii. În carte, acest eveniment apare mai degrabă ca o prevestire a catastrofei care urma să schimbe echilibrul întregii zone. Orașele vor fi distruse, comunitățile devastate, iar lumea cunoscută de personaje va fi zdruncinată într-un timp foarte scurt.

Dincolo de povestea personajelor, „Anul lupilor” este un roman despre transformarea unei lumi. O societate bazată pe tradiții, ritualuri și credințe vechi începe să fie reorganizată de puterea politică, de autoritatea religioasă și de violența istoriei. Personajele trăiesc exact momentul în care lumea lor începe să se schimbe ireversibil. Iar la final rămâne impresia că nu ai citit doar povestea unor oameni. Ai asistat la momentul în care începe să apară o lume. O lume care, peste secole, va deveni lumea în care trăim și noi astăzi.

Citind această carte, am avut de multe ori sentimentul că mă aflu în fața unui roman construit în tradiția marilor proze istorice din literatura română, acelea în care lumea trecutului pare să prindă viață sub ochii cititorului.

COMANDĂ cartea aici: ”Anul lupilor”

Articolul Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David apare prima dată în Roxana B.

Invitați de marcă și momente de excepție

Această ediție aduce împreună nume sonore și talente diverse, garantând un mix efervescent de conversație și divertisment:

• Doina Ruști: Una dintre cele mai apreciate voci ale literaturii contemporane, gata să ne poarte prin universuri narative fascinante.

• Marius Manole: Actorul care transformă orice prezență într-un moment de grație și emoție pură.

• Marius Neagu (Magician): Pentru că orice seară reușită are nevoie de un strop de inexplicabil și de uimire.

• Walter Ghicolescu: Muzica live care va asigura fundalul sonor perfect pentru degustarea poveștilor și a vinului.

Ce te așteaptă la Books & Wine?

Mai mult decât o simplă lansare sau o prezentare de carte, evenimentul este conceput ca un atelier de experiențe:

1. Muzică Live & Magie: O fuziune între acorduri de chitară și trucuri care sfidează logica.

2. Dialog Cultural: O ocazie rară de a interacționa direct cu invitații speciali într-un cadru intim și relaxat.

3. Tombolă cu surprize: Participanții au șansa de a pleca acasă nu doar cu amintiri frumoase, ci și cu premii oferite de parteneri.

4. Degustare de bun gust: Totul sub egida rafinamentului, unde „vinul” nu este doar o băutură, ci un catalizator pentru conversație.

„Books & Wine nu este doar un eveniment, ci o stare de spirit. Este locul unde lectura devine socială, iar vinul devine cultură” – Roxana Brănișteanu, Organizator

Detalii Eveniment

• Când: 26 martie 2026, ora 19:00

• Unde: The Library, str. Răscoalei 1907, Constanța

• Sponsor: Lensa

• Parteneri: The Library, RIVA Mamaia, Cărturești, Bookzone, Teatrul de Stat Constanța, Sabon, AlecoAir, La Biscuiterie, Cerasela Brumă, Migdale de Jurilovca și mulți alții.

Fie că ești un cititor pasionat, fie că vrei pur și simplu să petreci o seară de calitate într-o companie selectă, Books & Wine by iCarte, iParte este destinația ta pe 26 martie.

Articolul BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole apare prima dată în Roxana B.

iCarte, iParte este un spațiu de siguranță pentru adulții care vor să „recupereze” plăcerea cititului fără vinovăție. Este un loc unde nu ești judecat și poți discuta liber despre părerile tale literare și nu numai. Este ACEL loc despre care oamenii spun că le-a schimbat viața în bine.

ATELIERE ȘI ACTIVITĂȚI

• Atelier de scriere creativă
• Impro actorie și Drumeție
• Pictură pe semne de carte
• Blind Date Books & Exchange book
• Book Club
• Biblioterapie de grup
• Silent reading în hamac
• atelier voluntariat la Școala Siriu
• Activități literare și Board Games
• Foc de tabără și piscină

Unde și când?

Suntem la a XIII-a ediție a taberei de lectură pentru adulți, iar anul acesta avem una singură. Ne vedem între 10 și 14 iunie 2026, la Hanul Constantinilor (Siriu, Buzău), un loc unde muntele întâlnește lacul, iar singurul zgomot care te poate întrerupe este foșnetul paginilor sau, eventual, lemnele din focul de tabără.

Ce facem când nu citim? (deși citim cam tot timpul…)

Aceasta nu este o tabără de performanță. Nu avem „lecturi obligatorii” și nu dăm note. Sau, fie vorba între noi, avem o carte de citit cu toții. Nu este obligatorie nicio activitate, niciun atelier, dar de preferat să participăm cu toții pe cât posibil. Putem spune că avem un meniu de experiențe din care alegi doar ce îți face plăcere:

• Creativitate & Joc: Atelier de scriere creativă (cu Doina Ruști), improvizație, actorie și pictură pe semne de carte

• Conexiune: Biblioterapie de grup, Book Club și celebrul Blind Date with a Book

• Tihnă: Silent reading în hamac (favoritul tuturor!), board games și schimb de cărți

• Natură: Drumeție la Cascada Pruncea, piscină și, pentru cei cu spirit de aventură, plimbări cu caiacul pe lac

ATELIER DE SCRIERE CREATIVĂ

Lucrezi direct cu Doina Ruști, iar acesta chiar e un mare plus al întregii tabere. Au ieșit niște texte extraordinar de bune în taberele iCarte, iParte, suntem siguri că acum acest atelier va fi la superlativ. Vom primi o temă și vom scrie liber, înveți cum construiești un personaj credibil, cum creezi tensiune, cum folosești detaliul. Pleci acasă cu texte scrise în tabără și cu instrumente pe care le poți folosi imediat în proiectele tale. Surpriza vine la finalul atelierului, când premiem cea mai bună scriere, în urma voturilor pe care ni le dăm.

IMPROVIZAȚIE ȘI ACTORIE

Ieși din zona de confort. Lucrezi cu vocea, postura și reacția spontană. Facem exerciții de improvizație care te ajută să gândești rapid, să te exprimi clar și să capeți încredere în tine. Activitatea susține scrisul, dar și comunicarea ta de zi cu zi. Vom fi exerciții individual, dar și pe echipă.

DRUMEȚIE LA CASCADA PRUNCEA

Mergem împreună pe un traseu accesibil. Discutăm, respirăm, ne oprim. Mișcarea ne ajută să limpezim idei. Mulți spun că cele mai bune conversații apar pe drum, nu la masă:)

PICTURĂ PE SEMNE DE CARTE

Creezi propriul tău semn de carte. Îl pictezi, îl personalizezi, îl iei acasă. Este o activitate relaxantă, nu contează dacă știi să desenezi, cât contează procesul. Alături de noi va fi Ema – ne place să-i spunem artista clubului iCarte, iParte – a participat la aproape toate taberele de lectură de când a aflat de ele, pictează demențial, iar acum ne va învăța și pe noi.

BLIND DATE WITH A BOOK & EXCHANGE BOOK

Una dintre cele mai frumoase și plăcute activități ale taberei iCarte, iParte este Blind Date With a Book, unde primești o carte ambalată, fără să-i știi titlul sau autorul.

Apoi facem schimb de cărți între noi. Pleci acasă cu recomandări reale, de la oameni care citesc.

BOOK CLUB cu Doina Ruști

Ar fi păcat să o ai în tabără pe Doina Ruști și să nu citim o carte de-ale sale, pe care să o dezbatem la clubul de lectură. Așa că am ales ultimul ei roman, ”Ferenike”, în care e vorba și despre viața personală a autoarei.

BIBLIOTERAPIE DE GRUP

Pornim de la fragmente literare și ajungem la experiențele noastre. Discutăm despre frici, relații, alegeri, într-un cadru sigur, fără presiune. Vorbești dacă vrei, asculți dacă ai nevoie.

SILENT READING ÎN HAMAC

Timp real pentru citit, fără grabă, fără griji. Două ore în care stai tu cu cartea ta. Mulți participanți spun că este momentul lor preferat din toată tabăra.

ATELIER DE VOLUNTARIAT LA ȘCOALA SIRIU

Acest atelier este în lucru și sperăm să-l putem face. Mergem la școala din comunitate, unde ținem împreună un atelier cu copiii din sat. Este o activitate simplă, dar cu impact direct, cu implicare reală, nu doar discuții despre educație. Cei care au fost împreună cu noi și Asociația ICARTE la Viscri au văzut despre ce e vorba.

ACTIVITĂȚI LITERARE ȘI BOARD GAMES

Jocuri inspirate din cărți și quiz-uri literare. Jocuri de strategie și colaborare. Te relaxezi și, în același timp, îți antrenezi mintea. Conexiunile se creează natural în jurul unei mese de joc. Unul dintre jocuri va fi pe baza serialului ”Friends”, așa că, dacă nu ai vizionat, ai timp până în iunie, când ne vom întâlni.

FOC DE TABĂRĂ ȘI PISCINĂ

Seara ne strângem la foc, discuțiile continuă. De obicei, cântăm, alteori, citim poezie. În alte dăți, pur și simplu bem un vin și ne uităm la flăcări.

Mai mult decât o vacanță, o comunitate

Cea mai frumoasă parte? Oamenii. În tabără, trecem de la „străini care citesc” la „prieteni care dezbat personaje la miezul nopții”. Este locul ideal pentru:

• cititorii timizi care vor să asculte

• oamenii ocupați care au uitat cum e să citească trei ore fără să se uite la ceas

• căutătorii de sens care vor o conversație profundă, dincolo de „ce mai faci?”

O carte citită singur te schimbă. O carte discutată cu alții te înțelege

Ești gata să încetinești ritmul?

Programul final se conturează frumos, dar atmosfera este deja garantată. Ne vedem la munte pentru cinci zile de „offline” și multe pagini de „online” sufletesc. Jumătate din locuri sunt ocupate. Rezervă-l pe-al tău! E-mail la office@roxanab.ro. Important de știut: poți achita în rate – 500 de lei/lună

PROGRAM: Cum se desfășoară tabăra de lectură – vei primi toate informațiile în grupul privat de pe Whatsapp, în urma înscrierii în tabăra de lectură

Articolul Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU apare prima dată în Roxana B.

Ai spune că se citește destul de repede, însă vă recunosc că am făcutcâteva opriri, ca și cum fiecare cuvânt ar fi trebuit mai întâi să ajungă în minte și apoi în suflet. Încă de la primele pagini, am simțit că nu este o carte care cere entuziasm de conjunctură. Nu funcționează ca o poezie care te surprinde prin tehnică sau prin efecte de imagine, ci ca una care te obligă să stai, să încetinești și să nu sari peste versuri, pentru că fiecare vers pare mai degrabă o mărturisire decât un exercițiu literar.

Îndoiala ca punct de plecare

Poeziile nu curg liniar. Mai degrabă seamănă cu un carusel de emoții, de aduceri aminte și de momente în care te recunoști fără să vrei, pentru că autorul scrie dintr-un loc în care ajungem cu toții la un moment dat: locul îndoielii. Îndoiala, despre care se spune adesea că este cea mai mare slăbiciune a omului, apare aici ca un început, ca un spațiu din care se naște nevoia de rost și de Dumnezeu, iar această poziționare mi s-a părut printre cele mai sincere pagini ale volumului. Astfel, îndoiala apare ca un prag: din ea se poate naște disperarea sau poate începe credința.

COMANDA CARTEA AICI

 Nu am avut sentimentul că citesc poezie „despre Dumnezeu”. Am simțit mai degrabă că asist la o conversație care nu este a mea, dar în care mă pot recunoaște, pentru că omul care vorbește aici nu vine cu răspunsuri și nu vine cu certitudini, nu folosește formule de credință gata construite, aduce în schimb frica, îndoiala, neputința de a înțelege și dorința aproape copilărească de a fi ascultat, chiar și atunci când nu știe dacă va primi vreun răspuns. Aici, poezia creștină nu înseamnă discurs religios și nici exercițiu moral. Este poezie spusă din fața lui Dumnezeu, în sensul că omul nu vorbește despre credință ca despre o idee, i se adresează direct, fără să predice, fără să ofere soluții și fără să dea lecții.

 Slăbiciunea ca punct de plecare

Credința apare ca un drum pe care omul îl face vorbind cu Dumnezeu, iar versul „tu ești slab” funcționează ca o constatare, nu ca o judecată; din această recunoaștere se construiește totul prin asumarea limitei și a ceea ce se poate face din interiorul ei, fără promisiuni mari și fără demonstrații spectaculoase.

„tu poți numai să iubești,

tu poți numai să crezi,

tu poți numai să speri”

Dumnezeu apare aici ca o prezență care se simte prin tăcere, prin absență și prin căutare, într-o relație care nu se închide niciodată complet și care rămâne, de multe ori, deschisă exact acolo unde omul ar vrea să aibă certitudini. Poezia nu încearcă să explice credința și nici să o facă accesibilă. O trăiește așa cum este: incompletă, fragilă, uneori greu de dus și greu de acceptat. Credința seamănă cu soarele: în fiecare dimineață răsăritul o readuce, iar seara, la asfințit, pare că se retrage, fără să dispară cu adevărat. Rămâne undeva dincolo de privire, așteptând să fie regăsită.

 Materia din care se naște credința

Textele sunt construite din lucruri simple și concrete  (apă, trup, inimă, rană, carne) fără decor și fără metafore spectaculoase, iar această apropiere de materia vieții dă poeziei o gravitate neobișnuită, ca și cum tot ce se întâmplă spiritual nu poate fi separat de ceea ce se întâmplă în corp și în experiență:

„trece apa prin mine

și mă purifică,

îmi trece cuvântul prin inimă

și se sădește în solul ei”

Citind aceste versuri, am simțit că poezia se întâmplă în interiorul corpului, acolo unde credința se transformă din idee în experiență care doare, curăță și lasă urme. Imaginile trimit la adevăr, nu la frumusețe, iar apa, inima și carnea devin locuri în care se măsoară cât poate fi dus mai departe ceea ce numim credință.

COMANDA CARTEA AICI

 Golgota ca loc comun

Unul dintre firele cele mai puternice ale volumului este relația dintre om și suferință, fără a transforma crucea într-un simbol abstract. Golgota nu este o idee, ci un loc comun, împărțit, un spațiu al întâlnirii dintre om și Hristos:

„am fost străpunși amândoi

de aceeași suliță…

crucificați

și înviați”

Aceasta nu este o poezie care oferă mângâiere și nici nu încearcă să transforme durerea într-un argument al credinței. Este o poezie care acceptă că întrebările rămân și că uneori credința înseamnă doar să continui să mergi, chiar și atunci când nu știi exact încotro, chiar și atunci când nu poți face altceva decât să ceri: „cum să-mi câștig veșnicia cerșind-o”.

 O carte care te cheamă să-ți deschizi inima

Cartea nu judecă și nu spune ce ar trebui făcut. Stă lângă cititor și îl lasă să se vadă pe sine, cu eșecurile, cu fuga, cu pierderea speranței, fără să le mascheze și fără să le transforme în lecții: „moare ultima speranță ce învie”. Pentru mine, lectura acestei cărți a fost o experiență de introspecție. Nu m-a făcut să simt că am înțeles ceva în plus; m-a lăsat cu mai multe întrebări și cu mai puțină grabă de a le închide. ”Cu ochiul în nisipul care mă numără” este o carte care cere timp și liniște pentru a fi lăsată să lucreze, nu pentru a fi explicată.

Există poezie a gloriei pământeane și poezie a adevărului. Volumul lui Adiel Ștefănescu aparține celei de-a doua categorii. Versurile sunt construite din elemente primare ale existenței – nisip, apă, vânt, inimă, carne, dor, slăbiciune – iar Dumnezeu apare ca prezență discretă și ca sprijin nevăzut, simțit în mișcarea vântului și în fragilitatea omului, acolo unde poetul are curajul să spună limpede: „tu ești slab”.

Este o poezie care nu ridică vocea și nu cere adeziunea nimănui, ci spune, cu o voce joasă: „aici sunt”. Am închis cartea, dar nu și întrebările despre credință, slăbiciune și felul în care ne putem apropia din nou unii de alții.

Cartea ”Cu ochiul în nisipul care mă numără” o găsiți direct la autor: Adiel Ștefănescu

Alte cărți de la autor: ”Tăcutul cuvânt rostit”, ”Pulbere în mâini de foc”, ”mediocru”, ”Retrospectivă la schimb”.

COMANDĂ CĂRȚILE AICI

Articolul RECENZIE: Cu ochiul în nisipul care mă numără, de Adiel Ștefănescu apare prima dată în Roxana B.

Ne-am întâlnit într-o seară ploioasă de joi, la St. Patrick Irish Pub, într-o atmosferă caldă și prietenoasă, iar seara a început firesc, cu multă socializare. Oameni care nu se cunoșteau au început să vorbească despre cărți, autori, idei, la atelierul literar, ca și cum s-ar fi întâlnit într-un living comun. Nu a fost nimic pe grabă, nu a existat zgomot inutil, au fost doar conversații care au curs natural.

Pe fundal, muzica live a lui Cristian Lupașcu a creat exact acel echilibru fin dintre energie și intimidate, suficient cât să dea ritm serii, dar niciodată cât să acopere vocile sau gândurile. Râsetele a venit odată cu stand-up-ul Cristinei Botezatu, care a detensionat sala și a adus un tip de umor inteligent, viu, perfect integrat în spiritul serii. Momentele de magie ale lui Marius Neagu au făcut ceea ce magia face cel mai bine: pentru câteva clipe au suspendat logica și au readus mirarea în privirile oamenilor.

Vinul de la Jidvei, prezent pe tot parcursul serii, a completat experiența, exact așa cum trebuie într-un eveniment în care cuvintele sunt în prim-plan.

Cuvintele, în centrul atenției

Tema serii a fost CUVINTELE. Momentul în care au intrat pe scenă psihanalistul Carmen Buși și Oreste Teodorescu, într-un dialog moderat de Alin Comșa, a schimbat complet energia din sală. Conversațiile s-au oprit, privirile s-au fixat pe invitați, iar telefoanele au fost luate de pe mese doar pentru a-i filma pe acești oameni deschiși la o discuție liberă, profundă și utilă tuturor celor prezenți. Despre cuvinte care vindecă și cuvinte care rănesc. Despre cum limbajul modelează psihicul, relațiile, identitatea. Despre cuvânt ca simbol, ca forță culturală și spirituală. Despre ce spunem, dar mai ales despre ce rămâne după ce spunem.

Carmen Buși a vorbit despre impactul real al cuvintelor în terapie și în viața de zi cu zi — despre răni vechi activate de propoziții aparent banale și despre vindecări care încep cu o singură frază spusă la momentul potrivit. Oreste Teodorescu a adus dimensiunea simbolică, culturală, aproape arhetipală a cuvântului, punând limbajul într-un context mai larg, care depășește individul. Iar Alin Comșa a ținut firul conversației viu, coerent, conectând ideile și aducându-le constant înapoi către public.

A fost unul dintre acele momente rare în care simți că sala respiră la unison. Oamenii nu și-au mutat privirea de pe invitați, nu doar din politețe, ci și dintr-un interes autentic.

Tombola cu numeroase premii, energia bună, râsetele, vinul, muzica — toate au existat, dar nimic nu a fost excesiv. Într-o lume în care totul pare la consum automat, în care nu mai știi ce are sens ș ice nu, aici, la iCarte, iParte, împreună cu LENSA, am creat o seară memorabilă. Mulțumim, pe această cale, partenerilor care au contribuit: Lensa, Jidvei, St. Patrick, Sabon, Editura Trei, Samdam, Revista Cațavencii, Scovergăria Micăi, Real Foods, Cătineață, Micelnic, Pilates Lab, Dr. Elena Nicolae, îndeosebi invitaților noștri, Carmen Buși, Oreste Teodorescu și Alin Comșa.

Books&Wine nu a fost despre a bifa un program. A fost despre a crea un spațiu în care cultura să fie trăită, fără explicații, un spațiu în care oamenii au plecat puțin mai atenți la ce spun și la ce aud în jur.

Ediția din decembrie 2025 a confirmat încă o dată că Books&Wine nu este doar un eveniment, ci o comunitate care crește de la o ediție la alta. O comunitate de oameni care încă mai cred în puterea conversației reale. În seara aceea, la St. Patrick, cuvintele chiar au contat.

Următoarea ediție Books&Wine by iCarte, iParte pwd by LENSA are loc pe 26 martie 2026, la The Library Constanța, de această data cu scriitoarea Doina Ruști și actorul Marius Manole. Alături de noi sunt și cei de la RIVA Mamaia, care ne susțin cu discount la cazare pe malul mării. Rezervă loc la acest eveniment prin e-mail, la office@roxanab.ro (detalii în curând).

Articolul Books&Wine – o seară în care cuvintele au ținut loc de respirație apare prima dată în Roxana B.

Pentru mine, această perioadă nu a fost una de panică, cât una de recalibrare. O recalibrare care nu a venit dintr-o revelație spectaculoasă, ci dintr-o privire onestă înapoi, către felul în care m-am raportat ani la rând la bani. Ceea ce am văzut nu a fost lipsa muncii, dimpotrivă, a fost o risipă aproape inconștientă, născută dintr-un lucru simplu și extrem de comun: nu am avut niciodată educație financiară. Nimeni nu m-a învățat ce sunt banii, ce înseamnă să îi respecți, să îi gestionezi sau să îi păstrezi. Tot ce știu despre bani am învățat pe propria piele, din greșeli, din alegeri neinspirate, din pierderi care, la momentul lor, păreau inevitabile.

CASHCLUB: Economii inteligente

Am muncit mult, dar asta nu a fost suficient

Am muncit toată viața. Mult, constant, cu pasiune și cu sentimentul acela greșit că munca e suficientă. Mi-am repetat până când a devenit o convingere faptul că, dacă muncești, lucrurile se așază de la sine. Dar, practic, mi-am dat seama că am trăit mult timp sub semnul acelei expresii vechi și amare, „cine muncește nu are timp să facă bani”. Poate că, fără să-mi dau seama, am crezut că banii sunt doar un efect secundar al muncii, ceva care vine și pleacă, fără să merite prea multă atenție. Abia mai târziu am înțeles că munca, fără o relație sănătoasă cu banii, poate duce la epuizare, frustrare și la sentimentul că, oricât ai face, tot nu rămâi cu mare lucru. De aceea mi se pare astăzi atât de adevărat citatul lui Oscar Wilde:

Nu pentru că banii ar fi scopul suprem, ci pentru că relația defectuoasă cu ei ajunge să afecteze tot restul vieții noastre.

Nu trăim doar o criză economică, ci o criză a obiceiurilor

Ceea ce trăim acum nu este doar o criză economică, cât și una a obiceiurilor. Ani la rând am consumat pe pilot automat, din grabă, din oboseală, din nevoia de confort sau de recompensă rapidă. Într-un context stabil, lucrurile acestea par inofensive. Într-un context instabil, fiecare cheltuială devine vizibilă, fiecare risipă contează. Îmi vine acum în minte un banc din anii ’80, care spunea că dacă Lenin ar fi înviat și ar fi văzut ce s-a ales de idealurile lui, ar fi ieșit în public și ar fi spus doar atât: „Proletari din toate țările, iertați-mă!”. Dincolo de glumă, este ceva adevărat aici: putem ajunge să muncim enorm într-un sistem care ne scapă complet de sub control, inclusiv în relația noastră cu banii.

Ce înseamnă, de fapt, educația financiară

Educația financiară, așa cum o înțeleg astăzi, nu are legătură cu a face cursuri sofisticate, grafice sau promisiuni de îmbogățire rapidă. Are legătură cu atenția, cu gesturile mici, cu deciziile aparent neînsemnate, repetate zi de zi, cu a face exact ce făceai și înainte, dar cu un grad mai mare de conștiență. În acest proces personal de recalibrare am început să caut soluții simple, care să nu-mi schimbe viața, dar care să mă ajute să nu mai pierd bani inutil.

Cashback-ul ca formă de corectitudine față de mine

Așa am ajuns să înțeleg mai bine conceptul de cashback – o formă prin care primești înapoi o parte din banii cheltuiți la cumpărături pe care oricum le-ai fi făcut. Nu este o reducere clasică și nu te împinge să consumi mai mult; este, mai degrabă, o corecție, o recuperare a ceva ce până acum se pierdea fără să ne dăm seama.

CashClub funcționează exact pe acest principiu: cumperi de la magazine partenere – de la cărți și electronice, până la haine, cosmetice sau produse pentru casă – și primești ulterior bani înapoi. Nu e o promisiune spectaculoasă și nici o soluție miraculoasă, dar este o formă de corectitudine financiară care, într-o perioadă de recalibrare, mi se pare necesară.

Pentru cine vrea să înțeleagă mai bine cum funcționează acest sistem, las aici site-ul:

Cash Club: Cumperi ce vrei și îți iei o parte din bani înapoi

Reduceri la cărți

Pentru mine, cărțile sunt și vor rămâne cea mai de preț avere. Le-am cumpărat încă din vremurile în care aveam un salariu micuț, am continuat să o fac și pe măsură ce veniturile au crescut, iar astăzi sunt în continuare o cumpărătoare avidă. Chiar dacă, prin prisma meseriei mele, primesc adesea cărți de la autori sau edituri, bucuria de a-mi alege singură lecturile rămâne aceeași. În această dimineață am comandat o carte a cărei ecranizare va apărea la începutul anului viitor. Este vorba despre “În spatele ușilor închise”, de mult cunoscuta Freida McFadden. În plus, comanda mi-a adus și un beneficiu concret: am cashback de 6%, ceea ce înseamnă că în contul meu CashClub îmi revin 23 de lei (ceea ce, sincer vorbind, e uau, practic mai cumpăr o carte – atât costă, de exemplu, cartea pentru clubul de lectură iCarte, iParte de luna viitoare, pe 31 ianuarie 2026).

Intră AICI dacă vrei să îți faci cont la CashClub

Mai am pe listă următoarele de achiziționat și vreau să mă grăbesc să le iau până pe 24 decembrie, cât mai sunt oferte la Cashclub:

• patru cărți: “Imperiul îngerilor”, de Bernard Werber, “A fost odată un dulap”, de Patti Smith, “Călărețul de aramă”, de Paullina Simons”, “Colonia penitenciară”, de Franz Kafka
• o canapea pentru living
• un parfum bărbătesc (la BestValue am găsit, dar tot prin CashClub, să îmi revină o parte din bani în cont)

În altă ordine de idei, poate că nu trăim o perioadă în care să ne dorim mai mult sau mai repede sau mai spectaculos. Poate trăim, de fapt, o perioadă în care suntem obligați să devenim atenți, maturi și responsabili cu ceea ce avem deja. Eu am învățat târziu că nu este suficient să muncești, că banii nu se respectă singuri și nu se păstrează de la sine. Se păstrează prin alegeri mici, prin atenție, prin instrumente simple care te ajută să nu mai risipești. Dacă lecțiile acestea au venit după ani de greșeli făcute pe propria piele, poate că nu au fost complet inutile, iar exact asta este miza perioadei pe care o trăim: nu să avem mai mult, ci să învățăm, în sfârșit, cum să avem grijă de ceea ce avem.

Spor la cumpărături! CASH CLUB îți e alături și îți returnează rapid din banii cheltuiți

Articolul Cashback românesc: O poveste despre bani, risipă și economii inteligente apare prima dată în Roxana B.

• Eveniment: Book Camp by iCarte, iParte

• Locație: Apus de Soare, Beliș, jud. Cluj

• Organizator: Roxana Brănișteanu (fondator Asociația ICARTE)

• Perioada: 23-26 octombrie 2025

• Parteneri: Apus de Soare, Asociația ICARTE, Crime Scene Press, Editura Trei, Cătineață, Lensa, Anca Al Kebsi, Constantin Șolga, Jidvei, Samdam

Ziua 1 — Sosirea, așezarea și primele întâlniri

Când am ajuns la Apus de Soare, după ore bune de mers, dar prin locuri superbe, cu peisaje de vis, spațiul ne-a întâmpinat cu liniștea aceea densă, transilvăneană, în care pădurea de brazi pare să cânte încet, chiar și atunci când nu e vânt. Participanții au venit pe rând cu cărți, rucsacuri și curiozitate, iar după ce ne-am cazat, ne-am adunat pentru activitatea care sparge gheața de fiecare dată: Să ne cunoaștem!

Seara s-a încheiat cu timp liber, jacuzzi, discuții relaxate și sentimentul că ne-am așezat într-un loc în care ne vom odihni și relaxa.

Ziua a II-a — Dicție, actorie și descoperiri în vocea proprie

Dimineața a început cu atelierul de impro, actorie și dicție, unul dintre momentele în care oamenii își dau seama cât de mult se pot elibera doar prin respirație, exerciții de voce și expresie. Au fost momente de joacă, dar și momente în care fiecare a descoperit că vocea lui poate fi mai sigură, mai clară, mai prezentă.

După prânz, ne-am mutat în ritmul liniștit al lecturii: silent reading. Fiecare și-a ales un colț, pe terasă, pe canapea, la umbra brazilor și s-a cufundat în cartea lui. A fost liniște și a fost minunat.

Spre seară, ne-am reunit pentru Book Club, unde discuțiile au început timid și au continuat cu idei despre personaje, stil, emoții și fraze care au atins ceva în fiecare dintre noi. A fost una dintre cele mai vii seri ale taberei. Atât de vii, încât discuțiile au continuat și după terminarea clubului, la un pahar de vin, până după miezul nopții.

Ziua a III-a — Coaching, scris, natură și biblioterapie

A treia zi a fost una dintre cele mai intense, pentru că a combinat creativitatea cu reflecția profundă. Dimineața am început-o cu atelierul de coaching ținut de Anca Al Kebsi, care ne-a provocat să stăm față în față și să lucrăm. Comunicarea asertivă e de ajutor în orice situație și indiferent de domeniul în care lucrezi, iar Anca ne-a învățat cum să spunem lucrurilor pe nume.

Am continuat ziua în natură, unde am scris haiku în apus, un exercițiu scurt, dar surprinzător de revelator. Natura îți impune simplitate, dar și sinceritate, iar participanții au lăsat pe hârtie bucăți mici, exacte și sensibile din ceea ce simțeau. Astfel, am creat o poezie doar a noastră:

POEM COLECTIV – HAIKU

Iubesc mirosul florilor de cireș

Ce prin mireasmă și culori

Ne-arată frumusețea


Floarea de cireș zboară prin haos.

Miresmele ei se opresc la geam,

Un semn că viața își continuă jocul.


Conuri căzute în viața trecută,

Ruginiul văzut la lumină

Forța-n mișcare


Copii se joacă pe câmp,

Tatăl cheamă câinele

Ascultă fericirea


Un câine maro aleargă pe deal.

Omul e singur. Respiră.

Umbra scrie cuvinte.


Șoapte-n asfințit

Un câine latră la fereastră

Plouă mărunt și-mi place


Singura pată de culoare

Neînsemnată pe drum

Sunt un chiulin.


Când câinele cel rău apare și-ți schimbi traiectoria gândită

Poate fi o redirecționare

Către un diamant mai mare.


Un gând fugar la miez de noapte.

O foaie și un pix în mână.

Care este sensul vieții?


Frați brazi,

Îngemănați dar diferiți,

Balsam pentru ochi și inimi.

După-amiaza a continuat cu biblioterapia de grup, un moment în care cărțile au deschis uși către discuții reale: despre emoții, despre viață, despre ce ne frământă și ce ne pune în mișcare. A fost unul dintre cele mai calde și umane ateliere. Seara a adus activități literare și de reconectare, dar și lampioane cu dorințe și poezie.

Activitatea cea mai așteptată a fost Blind Date With a Book. Fiecare participant a primit o carte împachetată, fără titlu și fără numele autorului. A rupt hârtia cu curiozitate. A citit primele pagini și a încercat să înțelegi tonul cărții. A descoperit o poveste pe care poate nu ar fi ales-o singur/ă. Grupul a reacționat diferit. Unii au râs când au văzut ce carte au primit. Alții au fost surprinși. Au existat și schimburi. Unii au cerut alt titlu după ce au citit două paragrafe. Toți au participat. Toți au descoperit ceva nou. Blind Date With a Book a adus energie, curiozitate și multe discuții. Am văzut oameni care s-au conectat printr-o carte aleasă la întâmplare.

Seara a continuat cu Board Games, un joc de perspicacitate, atenție, bluf, cultură generală. Râsete multe, vin, șampanie și distracție.

Ziua a IV-a — Plecarea

Ziua a patra a însemnat plecarea. Totul s-a întâmplat rapid, bagaje strânse, verificat încă o dată camera, ieșit spre microbuz, mașini, taxi, avion. Unii au plecat înainte, alții încă își beau cafeaua. Nu a existat un moment clar de închidere. Nu a existat timp pentru îmbrățișări sau pentru ultimele discuții. Tocmai această grabă a arătat cât de mult a contat tot ce s-a întâmplat în zilele dinainte.

Tabăra de la Beliș a fost un loc în care am putut să respir fără presiune. Am stat lângă oameni care au venit cu povești diferite și cu ritmuri diferite. Am vorbit cu ei, am citit cu ei, am lucrat cu ei. Grupul s-a format natural, iar conversațiile s-au legat firesc. Am avut activități care mi-au cerut atenție și implicare. Biblioterapia ne-a dus spre întrebări pe care poate nu the trece prin minte să le punem acasă. Scrierea creativă de la haiku ne-a dat spațiu să formulăm idei pe care nu le punem în cuvinte de obicei. Atelierele de reconectare ne-au făcut să ne observăm corpul, gândurile și felul în care reacționăm unii la ceilalți.

Ritmul naturii a susținut tot. Lacul Beliș, liniștea, pădurea și drumurile au pus un cadru stabil. Am simțit că putem să ne desprindem de lucrurile care ne agită în mod normal. Am stat cu noi într-un mod care nu ne iese când suntem în oraș, cu munca de zi cu zi. Iar cărțile? Ei bine, ele au fost instrumentele care au ținut grupul unit. Ele au deschis discuții clare și au creat un teren comun pentru toți. Oamenii au fost partea care a dat energie taberei. Fiecare a adus ceva, o opinie, o recomandare, o observație, o nevoie, o vulnerabilitate.

Tabăra de la Beliș a arătat cum arată o comunitate formată prin lectură și prin prezență. Ai plecat repede, dar ai rămas cu ceva care continuă să lucreze în tine.

Când are loc următoarea tabără de lectură?

Pentru că timpul pare să nu fie de partea noastră și zboară prea repede cele trei luni, am hotărât ca următoarea tabără de lectură săptămâna fie în iunie 2026 (în România; revenim cu informații dacă mergem și în afară cu tabăra internațională). Rămâi aproape, haide la clubul de lectură, intri astfel în comunitatea de cititori și ești la curent cu evenimentele iCarte, iParte.

GALERIE FOTO by Gina Soare

Articolul Tabăra de Lectură pentru Adulți de la Beliș: 4 zile între brazi, cărți și oameni apare prima dată în Roxana B.

Să începem, așadar, cu cifrele concrete. Care este prețul pentru a participa la un club de lectură cu iCarte, iParte:

• biletul costă 70 de lei (plus banii pe cartea pe care o cumpără fiecare participant; acolo unde pot și mă înțeleg cu editurile, oferim un discount de 20-40% la achiziționarea cărții)

• din acești bani, o parte merge către comisionul platformei iabilet, prin care vând biletele

• tot din ei plătesc persoana care se ocupă de înscrieri și care moderează clubul alături de mine (sau în lipsa mea)

• la final, achit impozitul de 16% pe profit

• în preț sunt incluse apa și cafeaua oferite participanților în cadrul clubului.

„Dar locația nu costă?”

Nu țin lucrurile „la secret”, așa că vă povestesc transparent. Am avut mereu un mare avantaj: nu plătesc chirie pentru spațiu, nici apă sau cafea, pentru că ofer la schimb servicii de promovare, în valoare de peste 1000 de euro. Pentru o cafenea care scoate 20-30 de cafele din gestiune și folosirea spațiului poate nu e un cost atât de mare și considerăm colaborarea una win-win. Cafenelele au fost deschise colaborării încă de pe vremea când aveam 5000 de followeri pe Instagram și 5000 de membri în grupul privat, cu mult înainte de emisiunea la radio sau de podcast. Sunt și cafenele care nu au neapărat nevoie de promovare, dar aleg să susțină proiectele iCarte, iParte pentru că înțeleg valoarea proiectului și cred în el. Chiar și cele care au deja un nume și o clientelă stabilă înțeleg importanța vizibilității continue.

Dacă aș avea o cafenea și un influencer cultural ar veni să-mi promoveze locul, aș înțelege perfect valoarea unei astfel de colaborări. Promovarea se face pe Instagram, Facebook, TikTok, YouTube, Threads, LinkedIn, Substack, podcast și site, unde ofer vizibilitate reală, constantă, cu impact. Pentru că doar așa poți reține un nume: prezență constantă (apropo de cei care spun ”ești peste tot, Roxana, unde mă uit, dau de tine”).

Știți cum e? Ca la Coca-Cola: nu mai au nevoie de promovare, dar tot vezi tirurile Coca-Cola în fiecare iarnă:).

Ce înseamnă un club de lectură în 2025 și ce câștigi

Un club de carte nu mai e doar un „grup de cititori care discută o carte”. Este un spațiu de comunitate, de conversație și de creștere personală, unde oamenii vin pentru energie, idei și apartenență. Sunt două ore în care aducem lectura, dialogul, conexiunea și inspirația în comunitate.

Un lucru care poate nu reiese mereu și nu se observă — și e firesc, când alegi o nișă care abia prinde contur sau, mai bine spus, care nici nu există în România — este că eu asta fac zi de zi. Poate nu pare o „meserie” în sensul clasic, dar asta este munca mea: creez spații în care oamenii citesc, se întâlnesc și cresc împreună. Am construit totul pas cu pas și mă bucur — nici nu mă rușinez cu asta — să trăiesc din cultură și prin comunitate. În 2022 am decis să renunț la ideea unui loc de muncă într-o firmă sau corporație și să mă ocup doar cu promovarea cărților și a cititului.

Pentru mine, nu e doar o ocupație, ci un proiect de viață. În realitate, cea mai mare parte din munca mea nu se vede. Cluburile de carte există pentru că le promovez constant — prin reels, stories, postări, podcast, newslettere etc. Oamenii ajung la club pentru că mă văd activă online, iar asta înseamnă timp, idei și energie investite. Nu poți să ai pretenția ca totul să fie gratis, mai ales când oricum plătești o cafea când ieși în oraș. În plus, din experiență vă spun, gratis nu înseamnă neapărat că va „bubui” cu participanți. Dimpotrivă, atunci când există un cost (chiar și simbolic), participanții vin implicați, pregătiți și prezenți.

Pe scurt, nu e vorba de bani în sine, ci de valoarea reală din spatele unui eveniment bine făcut, de la organizare și moderare până la comunitatea pe care am clădit-o și pe care o creștem împreună. Munca pe care o depun nu se reflectă întotdeauna în banii care rămân după promovarea și organizarea unui club de lectură. O fac de dragul cărților, al cititului, al comunității și al societății.

Ne vedem cu drag la următoarele cluburi de lectură:

1 noiembrie, ”Cartea blestemelor”, cu Andrei Ruse (Suento, pe str. Toamnei 101)

https://m.iabilet.ro/bilete-club-de-lectura-116712/

22 noiembrie, ”Lizoanca”, cu Doina Ruști

20 decembrie – revin cu info

De asemenea, vă aștept la ultima ediție Books&Wine din 2025, pe 27 noiembrie, la St. Patrick, în Centrul Vechi al capitalei.

https://m.iabilet.ro/bilete-books-wine-editia-a-xii-a-116181/

Articolul De ce costă clubul de lectură și nu e gratis? apare prima dată în Roxana B.

Pentru cine află acum pentru prima dată despre comunitatea noastră, iCarte, iParte a pornit cu un grup privat pe Facebook, cu UN membru: eu, administratorul grupului. 

Astăzi suntem aproape 30.000 în acest grup. Aproape 60.000 pe Instagram. Vreo 50.000 pe Facebook. 13.000 pe YouTube. Alți 13.000 pe TikTok. Câteva mii pe Linkedin, Threads și site și vreo câteva sute pe Substack.

Poate părea puțin, cifre mici pentru unii, dar eu nu sunt nici vedetă, nici influencer. Hm, la fel spunea și Superman despre el:). Mă rog, lumea îmi spune influencer cultural, iar ultimul cuvânt din ecuație mă face să zâmbesc și să accept eticheta un pic mai ușor. Eu zic că sunt doar un om care iubește cărțile și oamenii care le citesc. Poate de aceea comunitatea a crescut natural, sincer, de la o carte recomandată la alta, de la un comentariu timid sau glumeț la conexiuni adevărate. 

Începuturile

Revenind la poveste, în acea seară de joi, pe strada Parfumului nr. 19, pe 9 iunie (pentru că pe 9 iunie 2019 a început povestea de mai sus, cu grupul creat pe Facebook), a fost momentul în care am înțeles că oamenii nu vin doar pentru cărți. Vin pentru întâlniri, pentru conversații care merg dincolo de titluri și autori, pentru acel sentiment de a fi parte din ceva care se naște acolo, între pagini și priviri, pentru povești și experiențe pe care le iau cu ei mai departe. 

Nu a trecut mult timp de la acea seară până să mă întreb: “Ce-ar fi să avem și o tabără de lectură?”. Ca toate lucrurile care se nasc dintr-un entuziasm sincer, ideea n-a mai plecat. Prima tabără am putea spune că nu a avut nimic spectaculos: patru persoane înscrise, cinci în total cu mine. Cinci oameni și o dorință comună, să facem loc pentru pentru citit și pentru un alt mod de a fi împreună.

A fost o experiență care ne-a depășit pe toți. O tabără mică, dar cu o energie uriașă. Fără să-mi dau seama, acolo s-a conturat începutul unei povești care astăzi numără douăsprezece ediții. Uneori, cele mai frumoase lucruri încep exact așa: cu o întrebare spusă pe jumătate în glumă și cu oameni care răspund „da” fără să știe încă la ce se înhamă.

Drumuri și oameni

Anul acesta am ales să mergem în Beliș, județul Cluj. Șase ore de drum, serpentine, benzinării, glume, râsete, conversații despre cărți, despre viață, despre nimic și despre toate. Am privit cum verdele și ruginiul pădurilor devin tot mai dense, cum cerul se deschide altfel. Și mi-am dat seama, încă o dată, că oamenii nu vin pentru o „tabără de lectură”. Ei vin pentru de ce-ul din spatele ei, acel motiv adânc, greu de pus în cuvinte, despre care vorbește Simon Sinek: motivul pentru care facem lucrurile, nu doar pentru ce facem. De fiecare dată mergem în alt loc, într-un alt județ, cu alți oameni și cu cei care au mai fost, cât și cu o altă energie.

De ce

Cum începusem să povestesc mai sus, poate că acesta e adevăratul motiv pentru care oamenii mă urmează de douăsprezece ediții: pentru că înțeleg de ce facem asta. Nu e o evadare din viață, ci o întoarcere la ea. Tabăra de lectură e doar pretextul. Esența e comunitatea, tihna, umanitatea recuperată printre rânduri.

De fiecare dată când plecăm din tabără, simt că „de ce”-ul ăsta devine tot mai clar: să nu uităm că putem fi împreună – în liniște sau în râsete – și că uneori acolo se citește cel mai frumos. Pentru că, așa cum spune și Sinek, oamenii nu vin pentru CE faci, ci pentru DE CE o faci. Ei nu cumpără un bilet la o tabără de lectură, ci o bucățică din sensul care o ține vie. Cred că oamenii care îi iubesc pe Dostoievski sau pe Rilke sau pe Márquez ori pe Eliade sau pe Cioran sau pe Rebreanu împărtășesc deja același limbaj. Lectura ne unește nu prin ce avem, ci prin ce căutăm.

E o formă de comunicare mai veche decât internetul și mai sinceră decât orice discurs politic.

Când citim aceleași cărți, ne regăsim într-o comunitate nevăzută, care depășește bariere sociale, naționale sau culturale. Putem veni din lumi diferite, dar pentru o clipă, în jurul unei pagini, vorbim aceeași limbă. iCarte, iParte e despre a construi aceste canale de comunicare între oameni — acolo unde, altfel, ar fi ziduri. Cărțile ne amintesc că putem să ne ascultăm, să ne contrazicem fără ură și să ne apropiem fără teamă. Citind împreună, învățăm că nu suntem adversari, ci parteneri într-o conversație nesfârșită despre rost, libertate și umanitate.

Pentru că, dincolo de orice graniță, există mereu un loc comun: cuvântul. Și cât timp mai putem vorbi prin cărți, lumea are o șansă să se înțeleagă.

Am scris toate acestea la cafea, cu pregătiri pentru tabăra ce urmează și pentru oamenii care au ales să vină aici, în această pădure de brazi, unde vom aprinde lampioane, fiecare cu propriile-i dorințe. 

Aceasta este o mică bucățică din jurnalul ediției a XII-a a Taberei de Lectură. Alt județ, același „de ce”. Dacă vrei să afli când pornim din nou la drum, abonează-te mai jos — poate data viitoare vom citi împreună, sub același cer.

https://roxanab.ro/Newsletter

23-26 octombrie – a XII-a ediție a Taberei de Lectură (răspund oricând la e-mail, pe office@roxanab.ro). 

Articolul Jurnal de tabără: Cum e într-o tabără de lectură pentru adulți apare prima dată în Roxana B.

Eveniment: Books and Wine by iCarte, iParte – powered by Lensa

Invitați: Carmen Buși & Oreste Teodorescu, alături de Alin Comșa

Data: 27 noiembrie

Locație: St Patrick, București

Organizator: iCarte, iParte

Parteneri: St Patrick, Lensa, Jidvei, Editura Trei, Editura For You, Teatrul Excelsior, Samdam, Cătineață, Pilates Lab, Cătineață, Scovergăria, Micelnic și Real Foods

Știți cum începea povestea Riedel? Era o familie de sticlari care, acum mai bine de două secole și jumătate, a înțeles că nu vinul trebuie schimbat, ci felul în care îl primești. Ei au fost primii care au privit paharul nu ca pe un obiect decorativ, ci ca pe un instrument al simțurilor. Au modelat sticla după curgerea vinului, au căutat unghiul perfect al buzei, volumul potrivit al aerului. Și astfel, un simplu recipient a devenit un partener al poveștii din interiorul lui. De acolo înțelegi că gustul nu e doar în vin, ci și în forma în care îl trăiești. Povestea lui Riedel începe în 1756, în Boemia, ca o mică fabrică de sticlă de familie. De-a lungul generațiilor, familia Riedel a crescut afacerea cu răbdare și inovație. Au inventat sute de culori pentru sticlă, iar mai târziu, compania a trecut de la mărgele și candelabre la pahare create special pentru fiecare tip de vin. După război, au reconstruit totul în Austria, unde au pus bazele brandului care avea să schimbe pentru totdeauna modul în care se degustă vinul.

Poate și cuvintele au nevoie de un pahar potrivit, iar o poveste spusă într-un loc cald, cu oameni curioși, cu muzică live și un vin bun capătă altă viață. Din gândul acesta s-a născut Books&Wine by iCarte, iParte. Nu ca un eveniment, ci ca un pahar turnat în forma potrivită pentru povești. Aici, fiecare vorbă se așază ca un vin bun într-un cristal fin. Fiecare invitație e o degustare de sensuri, iar fiecare seară e un amestec de parfumuri, de la cel al vinului la cel al ideilor, al râsului și al prieteniei.

Noi ne-am născut în 2023, dar, la fel ca Riedel, credem că forma experienței poate schimba gustul lumii. Iar într-o seară de noiembrie, la St. Patrick, vom ridica paharul nu doar pentru vin, ci și pentru cuvânt. Într-o lume în care conversațiile se consumă pe repede înainte, iar lectura pare un lux, Books&Wine aduce o respirație firească de profunzime. Este evenimentul care reunește scriitori, psihologi, artiști, jurnaliști și publicul lor – toți uniți de bucuria vinului și de puterea cuvintelor.

IA BILET PENTRU EVENIMENT DE AICI

Când literatura se întâlnește cu oamenii. Tema ediției: Cuvintele

Books&Wine nu este doar o întâlnire culturală. Este o experiență multisenzorială, una în care simți literatura, nu doar o asculți/citești. Cărțile nu mai stau cuminți pe rafturi. Prind voce, devin conversații vii. Îți ating emoțiile, îți stârnesc gândurile, te fac să te uiți altfel la tine și la ceilalți. Vinul le însoțește, adăugând un ritm cald și o notă de relaxare. Muzica, luminile, oamenii – toate se leagă într-un echilibru, acolo unde cuvântul devine trăire.

Ediția a XII-a, care va avea loc pe 27 noiembrie, la St. Patrick Irish Pub din București, și are ca temă „Cuvintele” (poate Necuvintele) – o invitație la introspecție și dialog sincer despre puterea limbajului. Cuvintele pot vindeca. Pot răni. Pot aduce pace sau pot aprinde conflicte. De aici pornește firul acestei ediții, explorat din două perspective complementare:

• Carmen Buși, psihoterapeut – despre felul în care cuvintele ating psihicul, relațiile, traumele și vindecarea.

• Oreste Teodorescu, jurnalist, scriitor și realizator de podcast – despre dimensiunea simbolică a cuvântului: spirituală, arhetipală, profund umană.

Moderatorul serii, Alin Comșa, va crea spațiul de dialog dintre știință, artă și suflet, iar eu, ca organizator al acestui eveniment de 11 ediții, voi fi printre oameni.

O seară de cultură, artă și bucurie

Books&Wine înseamnă cultură trăită cu tot ce presupune această seară. Atmosfera caldă de la St. Patrick Irish Pub va fi completată de muzică live, stand-up, momente de magie, jocuri de conversație și cunoaștere, dar și o tombolă cu premii oferite de partenerii evenimentului – Lensa (sponsorul principal al evenimentului), Editura Trei, Editura For You, Teatrul Excelsior, Pilates Lab, Cătineață, Samdam, Scovergăria Micăi, Micelnic și Real Foods.

Fiecare participant va fi întâmpinat cu un pahar de vin oferit de Jidvei, care ne este pentru prima dată partener al evenimentului Books&Wine.

Un concept unic în România, poate chiar în Europa

Într-un peisaj cultural dominat de festivaluri mari și evenimente formale, Books&Wine reușește ceva rar: creează o comunitate. Nu e doar despre vin sau literatură, ci despre conexiunea reală dintre oameni. Despre cum ideile se transformă în emoții, iar emoțiile în dialoguri care continuă mult după ce se sting luminile. Puține evenimente din Europa îmbină literatura, arta, muzica și convivialitatea într-un format intim, relaxat, dar profund.

Books&Wine a devenit, în timp, un reper cultural pentru cei care iubesc frumosul, sensul și autenticitatea.

“Books and Wine face parte dintr-o serie lungă de evenimente marca iCarte, iParte și a apărut pe piața culturală – la fel ca taberele de lectură pentru adulți și cluburile de lectură – ca o nevoie de a socializa și altfel, iată, în jurul cărților și al vinului, această “licoare a lui Bachus” care a inspirat nenumărați artiști de-a lungul timpului. Fiecare ediție aduce invitați din diferite domenii și artiști din muzică, alături de cititori care vin și din alte orașe ale țării, deși evenimentul are loc, momentan, doar în capitală” – Roxana Brănișteanu, fondator iCarte, iParte.

St. Patrick Irish Pub, București (Str. Smârdan 23-35)

27 noiembrie, ora 19:00

Rezervări: 0762 661 804

Locurile sunt limitate, iar atmosfera – o spun ceilalți de 11 ediții – de neuitat:)

Aici, literatura nu se citește. Se ascultă, se simte și se trăiește pe bune. Iar după Books&Wine, cuvintele parcă au alt gust. Ne vedem curând, nu uita să iei bilet la early bird (până pe 1 noiembrie). Biletul de participare la eveniment include degustare de vin și participare la poveștile pe care le vor spune invitații, cât și la activități și intrare automată în tombola cu premii.

https://m.iabilet.ro/bilete-books-wine-editia-a-xii-a-116181/

Articolul Books&Wine – Povestea paharelor și a cuvintelor (ediția a XII-a) apare prima dată în Roxana B.