Când societatea te rupe în bucăți…

Ca să o spun p-aia dreaptă, eu sunt cea care ar vrea să rupă societatea în bucăţi, dacă aș avea puterea asta. Să arunc toate acele bucăţi infecte şi mizerabile şi să opresc câteva cu care pot construi ceva. Mă enervează la culme când văd cum societatea lovește tare, iar oricărui om cu potențial i se taie aripile pentru că nu are susținere materială sau de altă natură. Sau cei care întind un deget, dar o fac pentru că așteaptă să îți tai mâinile ca să le răsplătești ajutorul (să chiar să-ți donezi un rinichi pentru ei). Da, asta este ceea ce mă scârbește cel mai tare, “ajutorul” mascat, pentru că este cea mai josnică metodă de a se scoate pe el/ea – omul bun din toată povestea, ca la final să fie Iisus-ul, Sfântul trădat de Iuda.

Cred că cel puțin o dată în viața aceasta toți am cunoscut pe cineva așa. Din acest motiv, atunci când cunosc un om, întreb care e scopul pentru care face ceva pentru mine. Continui cu aceeași frază, de fiecare dată: “Eu pot să îți ofer omul sincer cu care îți bei cafeaua astăzi, mai departe, dacă vrei mai mult, punem punct oricărui tip de relație”. E trist, dar mai trist ar fi să mă mint singură.

Să o citez un pic pe Roxana, sunt “iritată” de tot ceea ce înseamnă doar imagine, de corpuri teleghidate, de minți canalizate pe păcăleală, de oameni “dăștepți” din spatele unui telefon sau al unui laptop, de cei care consideră că merită tot, dar oferă puțin, de lipsă de respect pentru alții , de “finețea” aceasta cu care ne zâmbim fals, deși ne-am trage gloanțe în cap, dacă nu s-ar pedepsi crima cu închisoarea. Nu i-aș putea împușca, căci mi-aș omorî toate convingerile religioase, mentale și sufletești. Mă doare blamarea de orice natură și îmi ucide neuronii lipsa toleranței. De parcă țoti suntem puri și putem arunca cu pietre. Mizerie, putem mai mult, pot mai mult, dar cine se ridică primul la tablă să își spună lecția? Prea puțini și cei care o fac, de regullă, sunt înlăturați sau trimiși la psiholog. Da, sensibilitatea, cel puțin în România, este trimisă la psiholog, căci e slabă. Nu dau sfaturi, sunt puține lucruri din lunga listă pe care o am în mintea asta dubioasă, este pur și simplu, o părere. Eu nu instig pe nimeni să fie ca mine, e urât și e mișto, înveți să comunici la un alt nivel, înveți să te bucuri din lucruri atât de mici și să te enerveze lucrurile mari. Dar la final, măcar eu am ales pentru mine, nu îmi plac tiparele și văd lumea în culorile mele. Îmi pun laserul și aleg.

Noi suntem cei care formăm societatea și toți facem parte din aceeași echipă, iar exemplele pe care le dăm reprezintă baza generațiilor viitoare. Depinde doar de noi în ce lume vor crește copiii și nepoții noștri. Totul în viață are efect de boomerang – ce dai, fix aia primești. Aşa că, dacă ai puterea să susții o cauză, un om, un talent, SUSŢINE sau TACI, nu tăia din aripi! Nu se știe când vei fi susținut la rândul tău.

Autor: FeliciaB, pe care o puteți găsi dând un click pe numele ei :).