Bărbații sunt niște porci

Pentru cei care nu cunoașteți cartea, nu vă lăsați păcăliți de titlu. Nu o să citiți o poveste în care toți bărbații sunt niște porci :). Nu știu de ce așa târziu, dar am descoperit-o pe Rodica Ojog-Brașoveanu abia acum, odată cu această carte. Citesc rar autori români. Asta pentru că nu am apucat să-i citesc pe toți clasicii în copilărie și adolescență. Pentru că am o listă cu autori străini, la care listă adaug tot timpul cărți de citit pe viitor și, pentru că nu acord atât de mult timp pe cât aș dori, prea puțin reușesc să citesc. Ce-i drept, m-am cam chinuit cu cartea asta prin metrou, în încercarea de a-i ascunde titlul. Oi fi eu feministă până aproape în măduva oaselor, dar nici chiar așa de porci nu-i văd :). 

În „Bărbații sunt niște porci” găsești 14 povestiri minunate, toate inspirate din realitate, în care o pensionară trece prin nenumărate peripeții atunci când decide să se recăsătorească, o patroană de bordel încearcă să acopere o crimă, un cuplu de îndrăgostiți ce și-au jurat că vor petrece Revelionul anului 2000 împreună, dar, pentru că familia fetei cere azil politic, aceștia se despart (și se reîntâlnesc, 20 de ani mai târziu, pentru a-și ține promisiunea), bărbați trecuți de prima tinerețe care caută iubirea și fericirea în brațele unor fătuci de 18 ani sau o tânără care își află viitorul de la o ghicitoare.

„Doamna literaturii românești”, după cum a fost denumită, m-a cucerit prin replicile simple, dar pline de umor, și prin prezentarea diferitelor locuri din București pe care le-am recunoscut în carte. Brașoveanca (hi-hi, și mie mi se mai spune Brănișteanca :D) a știut cum să-și creeze personajele, scoțându-le în evidență atât calitățile, cât și defectele, și conturând atent personalitatea fiecăruia.

„Cine-şi închipuie că se mai poate întoarce pe uliţele tinereţii e nebun”.