RoxanaB

Câte poți, suflete, să-nduri?

Trăiesc o nouă dezamăgire. Tot ce am nevoie acum este ca timpul să treacă repede (culmea, întotdeauna am zis că trece mult prea repede!) pentru a uita. Timpul mă va ajuta să uit. Uitarea, la rîndul ei, mă va ajuta să trec peste durere și suferință.

Într-o zi, totul va fi o pată din trecut, ca și altele. Mă întreb, de câte ori mai trebuie să fiu trântită la pământ, după care să mă ridic triumfătoare și să o iau de la capăt ca și cum nu s-a întâmplat nimic?

Nu mai sunt mică deloc, la vârsta mea ar trebui să fiu în stare să văd atunci când trebuie să am încredere în oameni și când nu. Uite că nu e așa, încă mă destăinui persoanelor nepotrivite, încă mă atașez de ele, încă… îmi pasă.

Un om, pe care l-am crezut foarte bun prieten, s-a jucat cu mintea mea timp de aproape un an. Oare cât de naiv să fii să crezi că există și oameni buni, oameni care nu au întotdeauna un interes…? Ah, mare greșeală am făcut că nu mi-am păstrat anonimatul! Făcându-mi public blogul, nu mai pot sa-mi povestesc viața cu atâta ușurință ca înainte.

Cert este un lucru: am fost folosită, mințită, trădată. De ce este presa atât de mizerabilă?!
Roxana Brănișteanu

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. De aceea, scriitoare. De aceea content writer. De aceea, realizator și moderator emisiune radio. Mai ales, de aceea Organizator evenimente culturale (Book Club, Books&Wine, Book Camp. Toate sub brandul cultural iCarte, iParte. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

View Comments

  • "de câte ori mai trebuie să fiu trântită la pământ, după care să mă ridic triumfătoare și să o iau de la capăt ca și cum nu s-a întâmplat nimic?"

    asta e viata, e un element ce face parte din ea. vei mai cadea si te vei mai ridica, and once again, and once again, and once again. dar asta te va face cine esti. si asta e beneficiul.

Recent Posts

Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…

3 luni ago

Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…

3 luni ago

Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David

Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…

4 luni ago

Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…

4 luni ago

BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole

Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…

4 luni ago

Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU

Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…

5 luni ago