Am anumite momente când mă privesc în oglindă câteva minute bune, nu doar atunci când mă aranjez.
Nu am fost creată cu o frumuseţe desăvârşită, dar nu mă plâng. Sunt o minionă, norocoasă că am un chip de copil… aş zice angelic, dar aparenţele înşală; sunt chiar un drăcuşor. În geanta mea nu există oglindă. Doar nelipsitul balsam de buze. Asta nu înseamnă că nu mă interesează cum arăt sau că ies neîngrijită pe stradă. Sunt destul de cochetă şi feminină. Doar că e suficient o dată, dimineaţa, înainte de a ieşi din casă. Nu m-am comparat niciodată cu alte femei şi nu m+am simţit niciodată complexată.
Când mă privesc în oglindă văd o copilă care se află pe un drum bun azi, chiar dacă în trecut s-a rătăcit de nenumărate ori. Nu mă ruşinez de faptele mele. Nu mă mai, de fapt. M-am învinovăţit de multe ori. Dar mi le-am acceptat şi, mai ales, corectat. Iar azi sunt împăcată cu greşelile mele şi cu propriile slăbiciuni.
Văd un spectator. Şi, totodată, un actor. Am primit lecţii de la viaţă pe care le-am considerat nedrepte.
Îmi fac loc în sufletele oamenilor pentru că încă tânjesc după afecţiune. Uneori, încă mă întreb cine sunt cu adevărat. Pentru că, uneori, port o mască, drăguţă sau nu. Asta din cauza grijilor cotidiene şi a goanei după diverse. Frustrări, aroganţă, răutate, egoism sunt cuvinte care mă caracterizează în anumite momente. Mi-ar plăcea să nu fie aşa…
De-asta mă şi uit în oglindă, unde nu mă vede nimeni, în afara celuilalt „eu”. Am nevoie să mă privesc, să mă analizez, să mă critic. Deşi ăsta e doar dreptul lui Dumnezeu…
View Comments
Vad un nas, o fatza, barba de vreo saptamana cred.
barba e pt ca vrei sa-ti schimbi look-ul? :))))
Eu nu prea știu ce văd. Doar un copil căruia i s-a spus recent că seamănă cu Peter Pan.
Peter Pan, ce fain!
De ce spui ca nu vezi nimic? O fata desteapta, cu un suflet frumos si cu o ambitie incredibila de a citi tot mai multe carti ;). You are special, girl!
Mulțumesc! Am zis că nu știu ce văd pentru că nu am ajuns să mă cunosc cu adevărat.
Eu nici acum, la aproape 28 de ani, nu ma cunosc 100%, dar tu la 16?! :D
barba era nebarbierita. atat :))
As putea sa zic ca la 29 stiu mai mult decat stiam la 16 ani. As putea deasemenea sa zic ca stiu mai multe despre mine, sau ma rog, am ajuns la niste concluzii :)) Dar tot o durere de cap e cand ma iau la puricat :)) Vreau sa fiu copil din nou :P De ala mic.
Normal, John, am trait deja o parte din viata :D
Unii oameni nu stiu cine sunt,din cauza ca au lasat aceasta responsbilitate pe altii...''sa nu faci asta,nu vezi ca nu esti buna '' etc.Cel mai mare ''dusman'' este frica de noi,frica ca putem descoperii niste persoane minunate pe care chiar noi le ascundem.Este greu sa spui cine esti,si mai ales ce vezi,deoarece in fiecare zi a vietii tale descoperi o latura a ta pe care nu o stiai. Eu sunt pe drumul autocunoasterii,chiar daca pe la inceput...
Ma bucur ca am citit articolul tau,bravo! :*