Cine este iubirea?

Iubirea este un ”ceva” despre care vorbește toată lumea, acel lucru căruia încercăm să îi găsim definiție sau acel subiect abordat de mii de ori în opere de artă. Fiecare are povestea sa de iubire și se raportează la ea atunci când este vorba despre a spune sau a înțelege ceva legat de acest sentiment nobil.

Iubirea e-n o mie de feluri, e cum vrei tu să fie. Singura certitudine este că este ceva bun, ceva pozitiv, care te face să simți că trăiești cu adevărat. Dar ce spun eu aici? Nici asta nu este o certitudine pentru că iubirea poate fi dureroasă atunci când persoana căreia vrei sa i te adresezi este cea nepotrivită. Totuși, dacă stau bine să mă gândesc, puterea este-n tine, în puritatea sentimentelor tale, puterea de a face din persoana nepotrivită, persoana potrivită și iubirea dintr-n sentiment dureros, într-unul minunat.

Cum văd eu

Iubirea a venit în viața mea cu o repeziciune aproape brutală. M-a luat prin surprindere, ieșind dintr-un loc foarte imprevizibil, dar mi-a adus multe schimbări în bine, în viață, și m-a înnobilat într-un mod surprinzător. Iubirea, pentru mine, acum, este ca un scut împotriva sentimentelor negative. Desigur că întâmpin și eu o mulțime de probleme, însă reușesc să le privesc într-un mod pozitiv, să adopt o atitudine demnă în fața lor fără să mă plâng sau să plec capul. Aleg să nu îmi fac griji, aleg să mă bazez pe dragoste, pentru că mi se pare atât de frumos să ai sentimentul ăla că aparții cuiva care te pune în planul principal al vieții sale.

Iubirea este un cosmos. Așa cum Universul, bătrân de 13 miliarde de ani și neînchipuit de masiv, este alcătuit din atomi infinit de mici, exact așa este și mărețul sentiment: compus din lucruri mărunte, din gesturi fine, mici. Arată-i persoanei pe care o iubești sentimentele ce înfloresc în inima ta prin gesturi gratuite, un mic sărut, un bilețel cu un mesaj drăguț pus în buzunarul jachetei sale, un zâmbet sau o îmbrățișare. Cu cât mai multe, cu atât mai mare și mai bogat devine universul vostru. Iubiți-vă!