Colegi sau iubiți? Cât de mult te lași purtat de val la serviciu?

Dacă nu lucrezi într-una din instituțiile Statului, adică programul de lucru nu este de graviduță :), ajungi ca locul de muncă să devină o a doua casă. Prin urmare, relațiile romantice nu sunt ceva neobișnuit în cadrul firmei/companiei în care ești angajat. Se întâmplă, astfel, să te îndrăgostești când nici nu te aștepți. Și mai ales de cine nu te aștepți :).

În America și în Germania, potrivit unor sondaje de opinie, peste 50% din angajați au recunoscut că au trecut de relația de colegialitate și s-au implicat mai mult, mare parte chiar închegând căsătorii.

Eu, una, nu sunt de acord cu relațiile personale la locul de muncă și vă spun și de ce. La început este îndrăgosteală, există zâmbete tâmpe, dorința de a ieși cât mai des în pauză, prânzul luat împreună etc. Toate acestea duc la neatenție. Nu te mai concentrezi cum trebuie asupra responsabilităților tale. Sigur, dacă se întâmplă, totuși, să flirtezi cu cineva de la serviciu, pentru că asta chiar este inevitabil, dacă așa îți e firea :), trebuie să-ți dai seama, în scurt timp, dacă are sens să mergi mai departe or ba. Te poți limita la glume, însă numai dacă persoana cealaltă le înțelege și nu se duce mai departe.

Din pasiunea aceea mută și neîmpărtășită se trece mai departe și se poate începe chiar o relație. La urma urmei, legea nu interzice iubirea (ar fi culmea să iasă, peste noapte, “legea anti-iubire”), poate doar firma/compania să menționeze acest aspect la angajare. Iar dacă se ajunge la asta…, haideți să mă apropii ușor-ușor se persoana întâi, pentru că nu vreau să sune ca sfaturi pentru alții, ci doar să spun cum aș proceda eu într-o situație de genul :). Ar fi indicat ca unul dintre noi să-și dea demisia. Nu aș vrea și nu mi-ar plăcea să lucrez cu el în aceeași companie, în aceeași clădire, mai “grav”, în același birou. Cred că, pur și simplu, nu aș putea. Ar fi culmea să-mi mai fie și superior prin funcție. Aș simți că aș fi tot timpul în umbra lui și mi-ar tăia, inevitabil, din aripi.

Mi s-a întâmplat, vă dați seama. Însă, atunci când un bărbat răspunde provocării sau chiar el mă provoacă la glume, mă apuc și fac, imaginar, un exercițiu. Încep să privesc pe termen lung, să mă duc puțin în viitor și să observ. Iar apoi îmi pun întrebări legate de acea posibilă relație, cum ar fi dacă. Găsesc singură răspunsul și mă opresc la timp. Nu am trecut niciodată granița, iar serviciul a rămas serviciu, fără a amesteca viața personală.

Și trebuie să spun și asta :). Înainte de orice altceva (și recomand asta tuturor), sunt foarte atentă la inelarul lui. Na, am și eu un “fix”. Dacă are verighetă și începe glume cu mine, mă sictirește din start, oricât de atrăgător ar părea. Normal că nu mă refer doar la inelul deja pus pe deget. O spun la modul general, pentru persoanele care sunt într-o relație: Vezi-ți de treaba ta acolo. Bine, fix atunci se întâmplă să-ți placă mai tare, că e gustul acela de “fruct interzis”. Dar, când ai o vârstă, va câștiga întotdeauna rațiunea :).