De ce aș renunța la telefonul meu de suflet?

Eu sunt mai pe vechi așa cu tehnologia, așa că încă am smartphone-ul de acum patru ani, desigur dacă s-o mai fi chemând smartphone la câtă muncă  a depus bătrânelul meu Lumia.

Îl am de pe vremea când modelele Lumia erau făcute de Nokia, și nu de Microsoft și întotdeauna m-a mulțumit pentru camera foarte bună pe spate, dar și pentru memoria lui foarte mare, și asta doar pentru că niciodată nu am fost un fan al tehnologiei și nu am disperat niciodată după un model în vogă. Probabil pentru că sunt de părere că un telefon trebuie să rămână un telefon de care să te folosești pentru strictul necesar, la fel cum să te folosești și de o mașină oarecare, fără aroganțe.

„N-am nicio problemă cu telefonul meu și nu o să-l schimb până nu o să se defecteze”(cel mai probabil când o să ies la pensie, e Nokia :))) ) așa îmi place să spun mereu, doar că am remarcat că sistemul de operare de pe el nu mă mai satisface atât de mult. Am comparat Windows Phone-ul meu cu Androidul de pe Galaxy J7-le iubitului meu și am ajuns la concluzia că mă voi gândi mai bine data viitoare când o să am ocazia să îmi cumpăr un nou telefon pentru că efectiv, este mult mai confortabil să ai un Android.

În primul rând, pe Windows Phone nu merge Messengerul, deci trebuie să vorbești pe Facebook de pe telefon, direct din browser, ceea ce este super incomod deoarece nu merge prea strălucit nici browser-ul. Sistemul se mișca mai bine pe la începuturile sale, atunci când era la modă, dar acum nu. Îi ia cam 20 de secunde să intre în Whatsapp, se încarcă destul de leneș, ceea ce nu prea e pe placul meu, pentru că eu folosesc foarte mult Whatsapp-ul.

Cel mai mult îmi place la telefonul iubitului meu, adică la sistemul lui, că are multe aplicații disponibile, aplicații de care eu am multă nevoie, de exemplu de orientare, harta constelațiilor, editoare mișto de video și poze. Cred că un Android mi-ar face mai multe servicii. Rămâne să sper că poate o să primesc și eu un cadou de Crăciun!