Descopera

Şofer sau Pieton? Dragilor, bine ați venit în jungla din București!

Mă adresez, îndeosebi, celor din provincie, proaspăt relocați sau adoptați de Capitală, care încă nu știu și nu au cunoscut pe viu ce înseamnă haosul din București. Nici eu nu-s originară de pe aici, dar locuiesc de ani buni și, deja când plec acasă, mă plictisește monotonia. Revenind, am văzut atâtea incidente și accidente în traficul din București cum nu am văzut în toată viața mea prin locurile pe unde am umblat (și am umblat). De unde și de ce atâția nervi, dragilor? Ăsta este traficul, nu ai unde și pe unde să scoți cămașa, până și linia de tramvai s-a transformat în bandă de mers. Nu ajunge, știu.
Nu vă imaginați că sunt un sofer pașnic, că stau în coloană și mă resemnez așteptând cuminte să îmi vină rândul la semafor. Nu, de cele mai multe ori, încalc regulile de circulație, acolo unde pot și îmi permit, de unde și numărul de amenzi cumulat (am cotizat ceva la bugetul de stat). Dar,  când nu ai variante și chiar nu ai ce să faci, ce mama naibii ai vrea, colegule din trafic? Să îmi iau mașina în cârcă și să las locul liber? Serios, chiar nu înțeleg și mă irită destul de tare, mai ales că, repet, nu sunt tipul de șofer model care face totul ca la carte.
Când făceam școala de șoferi, în București, nu în altă parte, am știut că, dacă o să învăț să conduc în junglă, voi ști oriunde în țara asta, și nu doar. Și da, faptul că șofezi în Capitală poate deveni o a doua școală. Bine, sunt și cretini pe care nu i-ar ajuta nici zece școli.
Aș încadra aici domnii taximetriști (unii, nu toți). Nu merg foarte des cu ei, dar îi întâlnesc în trafic. Atâta nesimțire cât am văzut la specia asta nu credeam că poate exista. Tupeul de periferie cu care îți taie calea mi se pare că depășește orice limită de înțelegere și bun simț. Îi evit cât pot și încerc că nu îi las niciodată, atunci când pot. Și nu pentru că sunt nenorocită, ci pentru că nu merită, pentru că nu ai cum să te bagi cu japa, să tai calea celorlalți doar pentru că tu ai mașină galbenă și ești, cumva, în serviciul populației.
Atât de tare mă irită… Nu vreau să îi mai jignesc, însă, dacă aș putea, le-aș interzice dreptul de a conduce. Nu pot să fac asta, din păcate. Sunt șofer și trebuie să îi suport și pe acești țărani cu două clase. Auzisem ceva de genul că nu s-ar mai primi la examenele pe carnet cei care nu au fost pe la școală, care nu știu să scrie și să citească. Ar fi o treabă excelentă!
Ștefania

Recent Posts

Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…

3 luni ago

Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…

3 luni ago

Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David

Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…

4 luni ago

Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…

4 luni ago

BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole

Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…

4 luni ago

Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU

Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…

4 luni ago