Am avut perioade în viață când mai bune, când mai rele. Mi-a plăcut mereu să am bani pe card, să-mi permit excesele, așa cum le numesc eu (deși e un pic exagerat cuvântul), și anume, să merg la un restaurant fără a fi însoțită de un bărbat, să umplu frigiderul cu de toate, conștientă fiind că multe dintre ele ajung hrană pentru căței, să-mi cumpăr haine, deși am dressingul doldora de bluze, pantaloni, rochii, sacouri… însă am învățat să mă limitez, să fiu oarecum chibzuită. Acum e luna cadourilor, nu mă dau banii afară din casă, dar ador să fac daruri. Sunt o persoană care și oferă, nu așteaptă doar să primească. În plus, cadourile mele au suflet, pentru că vin din suflet. Astfel, cei dragi mie se vor bucure de micile bucurii pe care le pot face :). Cea mai mare dorință a mea este să ajung la o casă de copii înainte de Crăciun, sper să și reușesc, chiar dacă nu am multe să le ofer. Apropo de asta, m-am întâlnit zilele acestea cu doi-trei amici la o cafea, iar unul dintre ei spunea că s-a apucat să facă un mic business din lucrurile pe care le-a cumpărat acum câțiva ani pentru copiii săi, adică pătuț, oliță, jucării, hăinuțe etc. Le-a pus pe Mercador și deja  a vândut o mare parte din ele (în jur de peste 2.000 de lei până acum). Spunea că nu are ce face cu ele, de ce să nu scoată un ban dacă poate. Ok, nu-l judec și îi înțeleg punctul de vedere. Și eu am pus, cândva, o mașină de spălat, tot pe site-ul respectiv, pentru că era foarte veche, avea și o mică problemă (pe care am specificat-o în anunț), și voiam să achiziționez una nouă, însă nu-mi ajungeau banii. Omul acesta, de care vorbeam mai sus, are bani. Are o funcție într-un domeniu în care nu te duci decât dacă ai de câștigat (politică) și câteva „mici” afaceri. Nu-i lipsește nimic din punct de vedere financiar. Nu cred că sunt naivă dacă mă aștept ca genul ăsta de oameni să ofere o mână de ajutor, dacă au posibilitatea. Cred că nu i-a trecut prin minte să doneze unei case de copii. Dar eu mă voi purta ca o țigancă și-i voi cere ajutorul, fără jenă, atunci când voi putea ajunge la acei copilași neajutorați.

Picture

Roxana Brănișteanu

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. De aceea, scriitoare. De aceea content writer. De aceea, realizator și moderator emisiune radio. Mai ales, de aceea Organizator evenimente culturale (Book Club, Books&Wine, Book Camp. Toate sub brandul cultural iCarte, iParte. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

Recent Posts

Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…

3 luni ago

Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…

3 luni ago

Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David

Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…

4 luni ago

Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…

4 luni ago

BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole

Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…

4 luni ago

Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU

Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…

5 luni ago