Femeia merită să fie iubită

Noi, femeile, merităm multe în viața asta, dar iubirea ne face să înflorim mai mult decât orice altceva. Merităm să fim protejate, iubite, respectate. De ce să ne iubiți? Îl las pe Mircea Cărtărescu să o spună el…

„Iubim femeile…

…pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele

…pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii trași înapoi și nu răspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac

…pentru că, în pat, sunt îndrăznețe și inventive, nu din perversitate, ci ca să-ți arate că te iubesc

…pentru că fac toate treburile sâcâitoare și mărunte din casă fără să se laude cu asta și fără să ceară recunoștință

…pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care și le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate și de neînțeles.

…pentru că-și ojează unghiile de la picioare

…pentru că joacă șah, whist sau ping-pong fără să le intereseze cine câștigă

…pentru că șofează prudent în mașini lustruite ca niște bomboane, așteptând să le admiri când sunt oprite la stop și treci pe zebră prin fața lor

…pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minți

…pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minți

…pentru că-ți spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puțin, ca un fel de compensație

…pentru că nu se masturbează (!!!)

…pentru că au din când în când mici suferințe: o durere reumatică, o constipație, o bătătura, și-atunci îți dai seama, deodat, că femeile sunt oameni, oameni ca și tine

…pentru că scriu fie extrem de delicat, colecționând mici observații și schițând subtile nuanțe psihologice

…pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia și proza lumii

…pentru că până și cea mai dură bussiness woman poartă chiloți cu înduioșătoare floricele și danteluțe

…pentru că e așa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloții femeii tale, niște lucrușoare umede, negre, roșii sau albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafețe au de acoperit

…pentru că iau viața în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate

…pentru că, dacă nu e supus nici unei hormonizări, embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie

…pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguț pe care-l văd în troleibuz

…pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke

…pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaților

…pentru că sunt blonde, brune, roșcate, dulci, calde, drăgălașe, pentru că au de fiecare dată orgasm

…pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimeaz

…pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineață, când, timp de o oră, ronțăiți biscuiți și puneti ziua la cale

…pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbați, nici altceva

…pentru că din ele-am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se rotește ca o planeta greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor”.

Roxana B

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).