Lecția de gramatică: “Doamne ajută” e cu virgulă sau fără? :)

Oamenii mă-ntreabă, eu răspund. Aici, de regulă. În comentarii răspund în funcție de ton. De exemplu, zilele trecute: “Roxana B, de ce nu pui virgulă la “Doamne, ajută” sau la “Doamne, ferește”, că așa e corect?!” O doamnă de pe unul dintre grupurile pe care postez testele și anumite articole, supărată tare, că de ce nu pun eu virgula acolo. Nț, nț. Păi, măi doamnă, haideți să o luăm cu calm :). 

Într-adevăr, când avem vocativ folosim obligatoriu virgula. Însă eu nu vorbesc cu Dumnezeu și nu-I zic să mă ajute pe mine în expresia respectivă, care a devenit mai degrabă un automatism. Nu Îl invoc pe Dumnezeu în momentul în care zic asta. În “Doamne, ajută-mă!” sau “Doamne, ajută-l!” este imperios necesar să pui virgulă. Dar când ne referim la modul general să ajute bunul Dumnezeu (ho, ateilor, nu săriți!; așa vorbim noi, credincioșii 😊), e ca și cum am spune că El, Domnul, ajută, El să-i ajute, să ne ajute.

Același lucru și în cazul lui ”Doamne ferește”. Altceva ar fi dacă aș spune:

”Doamne, ferește-mă de bărbatul ce-mi spune…”. Se cere aici virgulă. Poate și un semn de exclamare (bine, depinde de ce vrei să te ferească 😁). Nu? 🙂

Ok, mă scuzați, știu că explicația nu e “științifică” și poate nici prea ajutătoare. Însă nu am idee cum să spun altfel. Eu nu consider utilă acea virgulă. Poate niște profesori de limba română ar ajuta aici. Pentru că limba română nu e după placul meu sau al altora și după cum mi se pare mie că sună.

PS: Pentru cine nu-mi este amic virtual, postarea a fost aceasta 😁:

PPS: Articolul a fost scris anul trecut și descoperit zilele trecute în ciorne 🙈.