După cum scriam AICI, m-a “mâncat” tare undeva (că altfel nu pot spune) să intru într-un grup. Scopul? Unul singur: am vrut să aduc cititori în plus. Pentru că am ales creșterea organică a site-ului, fără pic de promovare în bani, acest lucru se mișcă încet. Dar sigur, fără îndoială :). Intrând într-o cloacă de bărbați și de femei, unii mai plictisiți ca alții, ce credeți că a făcut Roxănic? Ei bine, s-a apucat ea să posteze un articol (ACESTA). Iar o mare greșeală pe care o poți face atunci când intri într-un grup este să nu analizezi puțin ce și cine postează. Articolul-minune a provocat reacții în serie, care mai de care. Iar de aici, să te ții.

Ce-i drept, site-ul a explodat în zilele alea. Câteva minți “luminate” de IT-iști au încercat chiar să mi-l spargă. Apoi s-au chinuit cu niște roast-uri pe articolele mele, dar ce, credeți că orice feisbucist se pricepe să facă roast? Ăla e pentru oameni nu deștepți, că sunt mulți deștepți pe lume, ci culți. Însă cine să le facă lor educație și să le povestească despre cultura roast-ului? În același timp, s-au jucat cu poza mea în fotoșop până n-au mai știut de ei. Dacă mai eram acolo, i-aș fi întrebat dacă ăsta e unicul lor mod de a se juca. Și dacă în viața reală tot cu poza mea între degete stau/adorm.

Ei bine, deși a trecut mai bine de o lună de când am fost, ticăloșește, expulzată (vorba vine că am fost; m-am scos, și nu noaptea după cum mi-am auzit vorbe, ci dimineața, când lumea abia se trezea… ăă, da, hoțește, recunosc 😎), ei tot mă pomenesc. Parcă s-ar fi reîncarnat Einstein cu vagin, așa salivează. De regulă, un lucru de genul ăsta poate fi satisfăcător pentru o femeie. Dar nu e ca și cum ar fi prima dată când bărbații mă doresc (mă rog, atât de mulți la un loc nu mi s-a mai întâmplat să fie😅). Dacă le trezesc dorințe și fantezii, mi-e indiferent. Trebuie să recunosc, însă, că era un grup activ și captivant, iar dacă nu s-ar fi legat atât de mine și n-ar fi jignit (pentru că una e să faci caterincă de bun simț, presărată cu inteligență, alta e să arunci cocălărește cu injurii), cu siguranță aș fi rămas. Cei care mă cunosc știu că țin la glumă.

Însă numele și imaginea mea sunt mai importante decât să cresc site-ul roxanab.ro. Prin urmare, adio “follow me” sau cum naibii e butonul ăla. Nu e ușor pentru o persoană care scrie să nu aibă “followeri”. Pentru că asta ajută foarte mult. Cum spuneam, merg cu pași micuți, dar sigur către destinație, oricât timp ar dura. La urma urmei, nu mă aleargă nimeni. E timp pentru asta o viață întreagă :).

DISTRIBUIȚI

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ