Nimeni nu poate să fenteze moartea; când ți-e scris să te duci, aia e. Că mori la 20 de ani, într-un accident de motor, ori la 80 de ani, de bătrânețe, tot acolo ajungi. Cu diferența că le-ai făcut pe toate.
Nu am de gând să vorbesc despre moarte, e un subiect care nu-mi place prea tare. Însă vreau să vorbesc despre sporturile periculoase, care pot conduce către un drum de pe care nu te mai poți întoarce. Pentru că m-a bulversat accidentul lui Schumacher, dar și cel care a cutremurat Hollywoodul, în care a murit Paul Walker.
Cum naiba se întâmplă chestiile astea? Cu o strălucită carieră în față (de șapte ori campion mondial F1), „Schumi” se zbate acum între viață și moarte. De la un stupid accident de ski. Iar vedeta „Fast and Furious” a murit într-un accident de mașină.
„If one day the speed kills me, do not cry because I was smiling…”, spunea el.
Adică merită să faci toate nebuniile care-ți plac în viață, oricât de riscante ar fi acestea? Merită adrenalina orice preț?
Eu întreb, dar în ceea ce mă privește știu foarte bine răspunsul. Când am fost pentru prima dată la ski, fără intructor, am coborât pe o pârtie destul de periculoasă, fără să mă gândesc că aș putea păți ceva grav. Sau când depășesc 130 la oră, în condițiile în care conduc o mașină slabă, cu motor de 1.4 și fără prea multă stabilitate, de asemenea nu mă gândesc că se poate întâmpla ceva prea grav. N-aș refuza un bungee jumping sau măcar o tură într-un roller-coaster. Și nu sunt prea curajoasă, am o oarecare teamă, îmi trece fulgerător prin minte „dar dacă se întâmplă ceva?”, însă merg mai departe. recunosc, sunt cumva la jumate: nici nu m- arunc cu capul înainte, dar nici nu mă dau în lături. Nu știu dacă se poate numi dragoste de adrenalină, ci mai degrabă apetit pentru tot soiul de experiențe.
