Categories: Filme

Nu este cel mai bun film de dragoste, dar sigur vei plânge

Îmi plac filmele turcești foarte mult. De fapt, serialele. Mă lipesc de câte unul şi nu-l mai las. Chiar dacă aduc a telenovele, sunt totuși mai buni ca spaniolii, ca portughezii și ca restul care au adus acest tip de film pe piață.

„Tu ești căminul meu” este un film care îți unge rănile atunci când ești trist sau care, pur și simplu, te deconectează atunci când ești sătul de politica sau emisiunile scarboase de la tv. Iar el, personajul principal al filmului, este un bărbat care mie îmi place şi mă atrage într-un fel :D. Este o poveste frumoasă de iubire, acea iubire pe care o întâlneşti o singură dată în viaţă şi faci totul pentru a o păstra. Din păcate, în faţa morţii nu ai nicio armă…

Sigur că este posibil să nu plângi. Nu toată lumea  e sensibilă ca mine :). Şi până nici eu n-am plâns chiar aşa grav. Ca la „Hachiko” n-am mai plâns niciodată, la niciun film.

Vizionare plăcută!

PS: Nu am putut sa-l incarc aici, dar îl găsiţi online.

Roxana Brănișteanu

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. De aceea, scriitoare. De aceea content writer. De aceea, realizator și moderator emisiune radio. Mai ales, de aceea Organizator evenimente culturale (Book Club, Books&Wine, Book Camp. Toate sub brandul cultural iCarte, iParte. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

View Comments

  • Eu plâng cam la toate filmele de dragoste, fie că au finaluri fericite, fie neaşteptate, aşa că dacă zici că văzându-l voi fi aproape de lacrimă, ca toate fiinţele ce's ale arhipelagurilor unei sensibilităţi, o să o fac negreşit.
    Şi pentru că sunt aici, să îţi dau o îmbrăţişare şi eu.

    • Sper ca ti-a placut, daca l-ai vazut. Am uitat sa specific ca este slab filmat, dar povestea e interesanta si da, lacrimogena :)

Recent Posts

Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…

2 luni ago

Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…

2 luni ago

Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David

Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…

4 luni ago

Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…

4 luni ago

BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole

Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…

4 luni ago

Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU

Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…

4 luni ago