Sursa foto: radiovacanta.ro
Am fost în Vadu, da, să văd cum arată o plajă pustie (așa auzisem că este). Am fost informată greșit. Sau am ajuns eu prea târziu…
Zece corturi pe 100 de metri și zeci de mașini, unele afundate în nisip. Așa a început aventura mea în Vadu, la 5 dimineața, după un drum lung, asezonat cu gropi adânci.
Nu sunt fan pustietate, dar, da, iubesc liniștea, iar dacă mai am și minimum de confort (strictul necesar pentru o zi normală), poate fi un start de zi bun. Mi s-a propus Vadu, am zis: de ce nu? Nu fusesem niciodată, auzisem doar povești. Pentru cine nu știe, Vadu este dincolo de Năvodari, nici eu nu știam.
Auzisem că exista o celebră cherhana unde se mânca foarte bine, dar care a ars…de 3 ori. Evident, acum era o alta care, pare-se, nu avea nimic în comun cu cele trecute. Am ajuns la 2 noaptea, după un drum lung, de 4 ore, iar lipsa semnalului ne-a îngreunat sosirea. Plaja era la o distanță de 10 minute cu mașina, nu vreau să îmi imaginez cât faci pe jos, dar asta e o altă discuție.
La 5:30 eram pe plajă, am vrut să prindem răsăritul. Am reușit, a fost frumos, de fapt, cam singurul lucru frumos bifat din această călătorie. Mă așteptam să fim noi și încă vreo 4-5 curioși, rătăciți, ca și noi. Surpriză, nu! Erau zeci de corturi expuse și oameni care veniseră cu rulote, pregătiți pentru zile întregi. Apa, senzațională, curată și foarte limpede, se vedeau peștii (nu cred că există vreo altă plajă pe litoralul nostru, unde te poți bucura de asta). Al doilea aspect frumos. Și atât.
Acum, urmează momentele de groază (pentru mine, cel puțin). Nu semnal, nu rețea, implicit, o singură cherhana în zonă, unde nu am putut să mănânc nimic. Ba da, îmi era foame, dar mi s-a întors stomacul invers când am ajuns acolo. Mizerie și neglijență, de la intrare până la degetele ospătarilor. Am băut apă, mi-am luat-o singură de la bar, mai sănătos. La 5 după-amiaza, am capitulat și am zis: hai, înapoi, acasă, în Bucureștiul nostru aglomerat și zgomotos. Măcar avem unde să mâncăm ceva decent și bun. Și, nu, nu sunt o fițoasă, doar îmi place confortul normal.
Sursa foto: radiovacanta.ro
Sâmbă după-amiaza clubul de lectură iCarte, iParte a adus împreună iubitorii de litere. Într-un cadru…
Încheiem anul cu emoție și curaj. Anul acesta l-am traversat împreună prin povești și dezbateri,…
Există locuri în care mergi doar să te odihnești. Și, poate fără să ne dăm…
Sâmbătă ne-am întâlnit pentru o seară specială, dedicată volumului ,,Cartea blestemelor", semnat de Andrei Ruse.…
Clubul de lectură iCarte, iParte revine cu o ediție specială dedicată uneia dintre cele mai…
Ai Un Singur Motiv să citești această recenzie. Și multe alte motive care derivă din…