Descopera

Plaja pustie din Vadu nu mai este pustie. Un alt colț de liniște, pe cale de dispariție

Am fost în Vadu, da, să văd cum arată o plajă pustie (așa auzisem că este). Am fost informată greșit. Sau am ajuns eu prea târziu…

Zece corturi pe 100 de metri și zeci de mașini, unele afundate în nisip. Așa a început aventura mea în Vadu, la 5 dimineața, după un drum lung, asezonat cu gropi adânci.

Nu sunt fan pustietate, dar, da, iubesc liniștea, iar dacă mai am și minimum de confort (strictul necesar pentru o zi normală), poate fi un start de zi bun. Mi s-a propus Vadu, am zis: de ce nu? Nu fusesem niciodată, auzisem doar povești. Pentru cine nu știe, Vadu este dincolo de Năvodari, nici eu nu știam.

Plusuri și minusuri

Auzisem că exista o celebră cherhana unde se mânca foarte bine, dar care a ars…de 3 ori. Evident, acum era o alta care, pare-se, nu avea nimic în comun cu cele trecute. Am ajuns la 2 noaptea, după un drum lung, de 4 ore, iar lipsa semnalului ne-a îngreunat sosirea. Plaja era la o distanță de 10 minute cu mașina, nu vreau să îmi imaginez cât faci pe jos, dar asta e o altă discuție.

La 5:30 eram pe plajă, am vrut să prindem răsăritul. Am reușit, a fost frumos, de fapt, cam singurul lucru frumos bifat din această călătorie. Mă așteptam să fim noi și încă vreo 4-5 curioși, rătăciți, ca și noi. Surpriză, nu! Erau zeci de corturi expuse și oameni care veniseră cu rulote, pregătiți pentru zile întregi. Apa, senzațională, curată și foarte limpede, se vedeau peștii (nu cred că există vreo altă plajă pe litoralul nostru, unde te poți bucura de asta). Al doilea aspect frumos. Și atât.

Acum, urmează momentele de groază (pentru mine, cel puțin). Nu semnal, nu rețea, implicit, o singură cherhana în zonă, unde nu am putut să mănânc nimic. Ba da, îmi era foame, dar mi s-a întors stomacul invers când am ajuns acolo. Mizerie și neglijență, de la intrare până la degetele ospătarilor. Am băut apă, mi-am luat-o singură de la bar, mai sănătos. La 5 după-amiaza, am capitulat și am zis: hai, înapoi, acasă, în Bucureștiul nostru aglomerat și zgomotos. Măcar avem unde să mâncăm ceva decent și bun. Și, nu, nu sunt o fițoasă, doar îmi place confortul normal.

Sursa foto: radiovacanta.ro

Ștefania

Recent Posts

Tabăra de Lectură pentru Adulți: Ediția a X-a merge la Castelul Maria din Hunedoara

Ne pregătim să începem anul 2025 cu o nouă ediție a mult așteptatei tabere de…

3 săptămâni ago

BOOK CLUB în București, Brașov, Constanța, Iași, Sibiu: Copilul de la Auschwitz

Clubul de lectură iCarte, iParte este mai mult decât un loc de întâlnire pentru cititori;…

o lună ago

25 ianuarie 2025: Clubul de carte din Constanța cu romanul Copilul de la Auschwitz

La Constanța, iubitorii de lectură au ocazia să se adune pentru un eveniment special, dedicat…

o lună ago

Club de lectură în Brașov: Copilul de la Auschwitz, de Lily Graham

În cadrul întâlnirii din luna ianuarie a Clubului de Lectură, vom organiza un eveniment special…

2 luni ago

BOOK CLUB 2025: Copilul de la Auschwitz

Un nou an aduce cu sine oportunități de a descoperi, de a învăța și de…

2 luni ago

Book Club iCarte, iParte: O întâlnire specială pentru comemorarea victimelor Holocaustului

Luna ianuarie  vă asteaptă cu un nou club de lectură by iCarte, iParte dedicat iubitorilor…

2 luni ago