Recunosc că am cerut
mai mult decât ai fi putut să-mi dai.
Dumnezeu mi-e martor,
nu vreau pentru tine decât linişte să ai.
strigătul
mi s-a pierdut în noapte
de ai fi fost tu, dragule, al meu
eu porneam pe un drum lung cu tine.
mereu mi-a fost frică
să pierd
ce nici n-am avut
uitând până şi ce n-am ştiut.
erai pansament pentru sufletul meu
acum că nu te mai am, ştii, mi-e greu.
dar ce să am, dacă nici n-ai fost al meu?
eu cu mine, tu cu tine,
un drum separat mereu.
Poate că în altă viaţă vom fi împreună.
La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…
Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…
Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…
La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…
Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…
Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…