Recenzie „10 negri mititei” de Agatha Christie

Cea mai vândută carte din istoria literaturii misterului, o capodoperă în câteva pagini prin care este prezentată drama care ar fi trebuit să apară mai des la televizor, în detrimentul altora, ”10 negri mititei” a pornit inițial de la ideea unui cântec pentru copii, intitulat ”10 little soldiers”.

Titlu: 10 negri mititei
Autor: Agatha Christie
Gen: Mister

Recenzie „10 negri mititei” de Agatha Christie

Cine ar fi crezut că literatura pentru cei mici poate fi transformată astfel?
Capodopera este încă citită cu plăcere din 1940 până în zilele noastre, fiind cea mai savuroasă carte despre crimă. Povestea este centrată în jurul a 10 persoane care ajung -din diferite motive – pe aceeași insulă, cu scopuri diferite, dar care au legătură cu o singură persoană.

Desigur, n-am să povestesc prea mult, pentru că merită citită, iar o simplă recenzie sau un rezumat ar strica toată distracția. Însă cartea este foarte bine structurată pe evenimente. Cel mai impresionant este modul în care personajele sunt expuse în poveste. Fiecare, la momentul oportun, are o poveste prin care i se dezvăluie caracterul, odată cu păcatele săvârșite pentru care nu au plătit.

Mesajul transmis de Agatha Christie

Un alt element care poate fi puțin înfiorător, este poezia adaptată povestirii; atârnată în camera fiecărui personaj al poveștii, aceasta reprezintă un indiciu în misterul care trebuie dezlegat. De asemenea, modul în care Agatha construiește firul narativ face ca povestea să fie ușor de digerat, de aceea consider că trebuie citită dintr-o suflare; fiind și scurtă, însă va avea un impact puternic asupra cititorului, căci evenimentele au o continuitate – este ca și cum ai experimenta pe propria piele această dramă.

În timpul lecturii, autoarea nu va divulga nici un indiciu care să distrugă frumusețea finalului, de aceea cartea aceasta, fiind atât de bine scrisă, este atât de apreciată și în ziua de astăzi. Agatha Christie are și alte numeroase lucrări în domeniul misterului, cum ar fi ”Crima din Orientul Expres”.

Pentru cei pasionați, după lecturarea cărții, vegetarea a vreo câteva zile cu gândul doar la final și la ideea crimei în sine, cartea are și adaptarea într-un mini-serial, care este (nu la fel de bine făcut) o serie foarte bine jucată pentru ceva fictiv.