Recenzie „Anatomia iubirii” de Helen Fisher

„Anatomia iubirii – o istorie naturală a relațiilor de dragoste și a destrămării lor”, scrisă de Helen Fisher, este cartea pe care am ales să o prezint de această dată. 

Titlu: Anatomia iubirii
Autor: Helen Fisher
Gen: Dezvoltare personală/Psihologie

Recenzie „Anatomia iubirii” de Helen Fisher

Care-i treaba cu iubirea asta?

Nu-i aşa că v-aţi întrebat şi voi? Cum poate fi un sentiment atât de puternic? Este iubirea raţională sau e mai presus de raţiune. Ne controlează cu adevărat acţiunile sau e folosită doar ca scuză pentru prostiile pe care le facem?

Ei bine cum eu sunt în căutarea răspunsurilor existenţiale nu puteam rata această carte a lui Helen Fisher.

Care e scopul acestui volum ne spune chiar autoarea, ce-i drept pe la finalul cărţii, dar e bine şi aşa.

“Timp de secole întregi, psihologii, clericii, familia şi prietenii, ne-au dat sfaturi despre cum să păstrăm fericirea într-un parteneriat. Cercetările noastre completează această colecţie cu date specifice despre activitatea creierului.”

Şi da chiar o face. Helen Fisher prezintă date specifice, ştiinţifice. Nimic nu rămâne neexplicat, nimic nu rămâne sub protecţia misterului şi nimic nu e tratat ca fiind tabu. Autoarea abordează pe rând subiecte precum: monogamia, adulterul, selecţia sexuală, intuiţia feminină, magnetismul animal, homosexualitate etc.

Helen Fisher analizează sentimentele noastre la nivel celular explicând activitatea creierului şi excitabilitatea lui la anumiţi stimuli făcând totul să pară logic şi predictibil.

După ce am citit atâtea cărți de dragoste în care iubirea era ridicată la rangul de sentiment divin era timpul să revin cu picioarele pe pământ şi să caut o carte care explorează acest sentiment din punct de vedere anatomic.

Mesajul autoarei Helen Fisher

Dacă încă trăiţi în fantezii şi consideraţi ca iubirea este un sentiment suprem, pe care doar noi, oamenii, sunt capabili să-l dezvoltăm, ei bine în acest volum veţi descoperi că cea mai mare parte a proceselor ce au loc în creierul nostru sunt regăsite şi la primate. Helen Fisher ne asigură că nimic din ceea ce simţim nu este greşit. Totul este 100% natural. Cu alte cuvinte ne purtăm ca nişte animale ceea ce nu sunt sigură că ar trebui să ne liniștească.

În acest volum regăsim adesea comparaţii între relaţiile interumane şi cele dintre maimuţe, rozătoare său păsări. Gradul mare de răspândire în natură a sentimentelor de iubire, posesivitate, gelozie, manipulare sentimentală şi sexuală m-a făcut să mă îndoiesc de superioritatea fiinţei umane.

“Odată, o femelă (cimpanzeu) ameninţată, şi-a chemat un prieten mascul în ajutor. Printre ţipetele de indignare, ea a arătat cu întreaga mână, către cimpanzeul care o atacase, sărutându-l şi mângâindu-l în acelaşi timp ce aliatul ei. Atunci când rugăminţile ei au devenit mai insistenţe, prietenul ei a contraatacat adversarul, în timp ce femela stătea deoparte urmărind aprobator conflictul.”

Nu ştiu despre voi dar mie pasajul de mai sus îmi aminteşte de o cunoştinţă… umană.

Citind această carte am înțeles că suntem guvernați de acelaşi tip de procese cognitive precum o primatele. Dacă acest lucru ar trebui să ne facă sa ne acceptăm sentimentele ca fiind “naturale” sau doar să ne reducă stima de sine nu știu, cred că depinde de fiecare cum vede lucrurile.