Am citit multe cărți despre Holocaust și despre lagărul de la Auschwitz. Romane care au avut la bază fapte reale sau care au fost pură ficțiune.

Am zis că este momentul să văd și ce au gândit naziștii. Rudolph Höss este considerat a fi cel mai mare criminal în serie din istorie, fiind comandantul lagărului Auschwitz-Birkenau. Death Dealer (ro. “Negustorul Morții”) este traducerea autobiografiei scrisă de Höss, în timp ce se afla în închisoarea de la Varșovia, în așteptarea execuției.

Prefata este scrisa de Primo Levi.

Titlu: Death Dealer: The Memoirs of the SS Kommandant at Auschwitz

Autor: Rudolf Hoss

Gen: Autobiografie, istoric

Memoriile au fost scrise în perioada octombrie 1946 și aprilie 1947 la cererea lui Jan Sehn, Procurorul pentru Crime de Război din Polonia. Aceste rânduri au fost scrise pentru a-i împrospăta memoria lui Hoss în timpul procesului, dar și pentru a clarifica Curții cele întâmplate, pentru a fi stabilită o perspectivă dreaptă pentru un proces transparent.

Rudolf Franz Ferdinand Höss s-a născut pe 25 noiembrie 1901, în localitatea Badem-Badem, un orășel de la poalele munților Pădurea Neagră. Tatăl lui era catolic devotat, iar destinul lui Rudolf era să fie prot. A fost un copil timid și introvertit, foarte credincios, dar retras. De mic a preferat compania animalelor față de cea a oamenilor și a iubit agricultura. Nu  a manifestat niciodată sentimente față de parinți sau ceilalți frați.

“My conscience compels me to make the following declaration. In the solitude of my prison cell I have come to the bitter recognition that I have sinned gravely against humanity. As Commandant of Auschwitz I was responsible for carrying out part of the cruel plans of the “Third Reich” for human destruction. In so doing I have inflicted terrible wounds on humanity. I caused unspeakable suffering for the Polish people in particular. I am to pay for this with my life. May the Lord God forgive one day what I have done.”

O dată cu începerea Primului Război Mondial, obține permisiunea de a se înrola la Crucea Roșie. Aici vede pentru prima dată, camarederia dintre bărbați și decide să între în armată. După moartea tatălui său, acesta fuge de acasă, se înrolează în regimentul bunicului său, Divizia 6 Cavalerie, Regimentul 21, Dragoni și este trimis în Bagdad și Palestina.

Familia Hoss în vila de la Auschwitz (1943)

La sfârșitul războiului, rănit fiind, reușește să se întoarcă în Germania, unde primește numeroase decorații. În 1922 decide să se înroleze în Partidul Muncitoresc Național-Socialist (ulterior cunoscut ca Partidul Nazist), după ce aude unul dintre discursurile lui Adolf Hitler, dar nu este membru activ.

Este arestat și condamnat la 10 ani de închisoare, pentru săvârșirea unui omor, împreună cu un grup de prieteni… crimă la care este doar complice. Este eliberat după șase ani, când decide să se înroleze în Liga Artaman, o mișcare populară ce susținea întoarcerea oamenilor la sate pentru lucrul pământului.

Aici el o cunoaște pe Hedwig Hensel cu care avea să se căsătorească în 1929 și pe care o considera femeia visurilor lui, singura care-l completa total. Totuși, nici măcar ei nu a putut să îi spună adevărul. Primii din cei trei copii se vor naște în această perioadă: Klaus, Heidetraud și Inge-Brigitt.

În 1934, este convins de Heinrich Himmler (pe care-l știa din cadrul Ligii Artaman) să se înroleze în cadrul Schutzstaffel (SS) și astfel ajunge să fie sergent în lagărul de la Dachau. Aici îl are ca mentor pe Obergruppenführer Theodor Eicke. Patru ani mai târziu, Hoss este promovat SS-Hauptsturmführer (căpitan) devenind adjunctul lui Hermann Baranowski în lagărul Sachsenhausen.

Din această perioadă el menționează că a fost obligat să asiste la bătăile și torturile pe care cei din SS le administrau prizonierilor. Spune, de asemenea, că a încercat de nenumărate ori să oprească acest tratament, însă el nu avea nicio putere de a schimba ceva.

În 1940 a fost promovat din nou și astfel a devenit Comandantul de la Auschwitz, sau așa cum se numea în polonă, Oświęcim. O sa fie comandat pentru o perioadă de trei ani și jumătate. Aici, el se va ocupa de transformarea complexului initial în ceea ce va deveni cunoscut ca Auschwitz-Birkenau.

Nu este ceea ce și-a dorit în momentul în care a acceptat cererea lui Himmler de a intra în SS, însă ordinele date de Hitler și Himmler sunt sfinte pentru el, iar respectul pentru cei doi era mai presus de dorințele proprii. Sunt câteva capitole cutremurătoare în care ne vorbește deschis despre cum a construit lagărul de la zero fără niciun ajutor, modul în care a fost orchestrată “Soluția Finală a Evreilor”, de la momentul sosirii evreilor, utilizarea gazului Zyklon-B în camerele de gazare, arderea cadavrelor și până la împrăștierea cenușii.

Vorbește dezinvolt de modul în care erau deposedați de avuție cei care ajungeau cu trenul în lager și povestește despre blocurile Canada I și II. Chiar își aduce aminte, cu amuzament, de afacerile care au înflorit în Elveția neutră, în acea perioada, cand toate bijuteriile sau pietrele prețioase a evreilor se găseau pe piața neagră din Elveția.


 

 

 

 

 

 

 

În noiembrie 1943 este promovat, din nou, și devine Inspector al lagărelor. Un an mai târziu se întoarce la Auschwitz pentru a supraveghea “operațiunea Hoss” – uciderea în masă a peste 400.000 de evrei maghiari. Operațiunea a fost atât de masivă încât crematoriile nu au făcut față, iar cele mai multe cadavre au fost arse în câmp deschis.

În momentul în care Hitler s-a sinucis în buncăr, Himmler le-a spus că războiul este pierdut, iar ei să se ascundă printre ceilalți soldați. Cu o identitate falsă a reușit să se ascundă mai mult de un an la o fermă. Credința lui în partid s-a spulberat în momentul în care Himmler s-a sinucis în închisoare. Astfel, a realizat că, dacă va fi prins, el va fi singurul judecat pentru crimele comise în timpul războiului.

Pe 11 martie 1946 a fost arestat de britanici, iar două luni mai târziu a fost predate autorităților din Polonia pentru a fi judecat. În închisoare, la sfatul procurorului, si-a scris memoriile. Procesul lui a început pe 11 martie 1947 și a durat 18 zile. Pe 2 aprilie este condamnat la moarte prin spânzurare.

Spânzurătoarea a fost montată special lângă Crematoriul I al lagărului Auschwitz-Birkanau, crematoriul unde au fost arse cele mai multe victime. După ce a fost împărtășit și spovedit de către un preot catolic, sentința a fost îndeplinită pe 16 aprilie. Cadavrul a fost cremat, iar cenușa a fost împrăștiată astfel încăt sufletul lui să nu-și găsească odihna veșnică… nu ca ar fi avrut vreo șansă. Singura lui cerere a fost ca verigheta să ajungă la soția lui împreună cu o scrisoare de adio!

Rudolf Hoss a fost o persoana ce se temea de eșec, nu voia să fie considerat slab și din acest motiv refuză să spună cu adevărat ceea ce simțea. Considera că doar o persoană puternică poate fi respectată de cei pe care îi conduce. Totuși, rolul de leader nu a fost pentru el. Hoss a avut nevoie permanentă de cineva care să-i arate calea pe care să o urmeze: prima dată a fost tatăl lui, după a fost căpitanul din armată – pe care l-a venerat, iar la final au fost Hitler și Himmler – pe care i-a divinizat, dar care l-au dezamăgit.

Cât a stat la închisoare în Varșovia, a fost tratat omenește, spre uimirea lui. Paznicii, majoritari foști deținuți la Auschwitz, deși l-au ignorat, nu l-au maltratat, nu l-au lăsat nemâncat, nu l-au bătut și nici nu i-au adus vreo jignire. În acel an de detenție, a ajuns să realizeze greșelile comise în război și să se căiască pentru crimele comise și să regrete faptul ca a acceptat să facă parte din SS.

Este o carte cutremurătoare. Deși stilul folosit este unul ușor și cursiv, este greu de citit. Îți trezește o mie de sentimente și niciodată nu știi cum trebuie să reacționezi. Am citit această carte cu mintea deschisă, am încercat să nu mă gândesc la ceea ce știam despre el și să încerc să îmi dau seama ce a făcut ca un viitor preot să ajungă un criminal.

Cartea nu a fost încă tradusă în română, dar poate fi comandată de aici.

O carte pe care o recomand tuturor. Poate prin lectură vom învăța să nu mai repetăm greșelile trecutului.

#WeRemember

Lectură plăcută!

Avatar
Wife & daughter. Coffee addict. Traveler. Blood donor. ECO Volunteer. Book lover. Mi-am descoperit pasiunea pentru citit la 16 ani când tata mi-a dat să citesc pentru prima data un roman polițist, iar de atunci citesc cât de mult pot. Prin intermediul cărților pot să călătoresc în trecut, pot să devin o altă persoană, pot să trăiesc prin intermediul personajelor. Iubesc să călătoresc, să cunosc locuri și persoane noi. De fiecare dată când reușesc să văd un loc nou, simt că mi se deschid noi orizonturi.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here