Recenzie „Fata din Zlataust” de Ionel Teodoreanu

Din amintirile prăfuite ale lecturilor școlare, a apărut „Fata din Zlataust”, care, deși nu era pentru BAC, admitere sau orice altceva care o făcea obligatoriu de citit, dezvăluie frumusețea lecturii române, care este mai mult decât pare.

Titlu: Fata din Zlataust
Autor: Ionel Teodoreanu
Gen: Psihologic

Recenzie „Fata din Zlataust” de Ionel Teodoreanu

Însă, ca și în alte cărți ale scriitorilor români, unde personajele erau descrise prin acțiunile lor, Ionel Teodoreanu abrodează cunoștințe ale psihologiei prin crearea unor personaje cu anumite tipare, prin care este analizată moralitatea.

Povestea începe cu Elvira Gavrilaș, genul tipic de profesoară severă dintr-un liceu de fete, care dorește să dea mai departe o parte din caracterul său perfecționist elevelor sale, pe care le diferențiază prin comportamentele lor, cele disprețuite, cele mediocre, și elevele față de care avea o nu prea secretă simpatie.  Personajul masculin, preotul Traian Eusebiu Nacă, este opusul profesoarei noastre, curtând-o pe Delia Enăchescu, în jurul căreia se va centra acțiunea acestei cărți.

Ce mesaj a vrut să transmită Ionel Teodoreanu

În principiu, este vorba despre cadrele didactice ale acestei instituții și viața profesorală privită dintr-un unghi mai profund al aparențelor. Dincolo de moralitatea afișată și impusă în acest loc, Teodoreanu își pune propriile personaje în diverse situații care sunt cel puțin imorale pentru acele vremuri.

Delia, ”Lolita” acestui roman (am denumit-o eu așa din cauza comportamentului său care duce la tulburările preotului Nacă, are o tentă subtilă de Lolita, după părerea mea), este cea prin care autorul își dezvăluie talentul, descrierea sa fiind la fel de palpabilă ca și frumusețea fetei. Fiind imaginea care descrie cel mai bine termenul de” femme fatale”, Delia este, de multe ori, învinovățită, blamată pentru impactul pe care îl provoacă, însă este descrisă într-un mod afectuos, plin de iubire și admirație față de eternul feminin.

Cred că scriitorii români merită mai multă atenție pentru operele lor, deoarece, indiferent de modul de scriere care poate acum ni se pare depășit, aceștia ascund comori nebănuite în operele lor, iar una dintre aceste comori este „Fata din Zlataust”, al cărui titlu deține referințe biblice, mai exact ale Sfântului Ioan Gură de Aur, referințe care își vor face apariția și de-a lungul cărții, fiind un contrast constant între moralitate și corupere a sufletului.