Există cărți care nu sunt cunoscute, deși ar merita – cum este cea de față, “Femeia în alb” de Wilkie Collins. Considerat un roman senzație la vremea sa, acesta introduce cititorul în viața unei familii de aristocrați ce locuiește în nordul Angliei, ducând o viață boemă, lipsită de griji – până în momentul în care, în peisaj, își face apariția… femeia în alb.
William Wilkie a fost prozator englez, dar și prieten apropriat și colaborator al lui Charles Dickens. Prin scrierile sale, în care predomină misterul și crima, poate fi considerat precursor al romanului polițist. De obicei pun descrierea autorului la finalul recenziei, însă de această dată am considerat că poate fi o introducere excelentă.
Titlu: Femeia în alb
Autor: Wilkie Collins
Gen: Beletristică, polițist
Walter Hartright este angajat ca profesor de desen în casa lui Frederick Fairlie, pentru a le instrui pe nepoatele sale – Laura Fairlie și Marian Halcombe – în arta picturii. Printr-un joc al destinului, Walter o întâlnește pe Anne Catherick, pe care o și ajută – străina devenind astfel femeia în alb, o figură cunoscută în împrejurimi și care va schimba iremediabil destinul tuturor.
Viața profesorului la Limmeridge House decurge lent și fără peripeții. Acesta se împrietenește cu Marian și cu Laura, pentru care începe să nutrească anumite sentimente. Totuși, relația celor doi este soritită eșecului, încă dinainte de a începe, pentru că Laura este logodită cu baronetul Sir Percival Glyde.
Dezamăgit, Walter alege să plece într-o aventură pentru a-și vindeca inima rănită, iar Laura este obligată să se căsătoreasca. După șase luni în Italia, familia Glyde se întoarce în Anglia și se mută la conacul lui Sir Percival, Blackwater Hall (ce nume predestinat). Tinerii căsătoriți sunt însotiți de contele si contesa Fosco. Contele este un foarte bun prieten de-al lui Percival, iar contesa este chiar mătușa dezmoștenită a Laurei… ca să vezi, ce mica e lumea.
Căsătoria este lipsită de dragoste și armonie, iar Laura știe că scopul soțului ei este de a pune mâna pe averea pe care ea o va moșteni la împlinirea a 21 de ani. Singura fericire pe care o are Laura este prezența constantă a lui Marian, sora ei vitregă… nu e așa că povestea este și mai încurcată?
Eh, și de aici o să înceapă toate tragediile și trădările. Puterea banilor primează!
Am fost puțin sceptică în momentul în care am început să citesc romanul. Fiind descrisă ca precursoare a romanului polițist, aveam mari temeri, pentru o carte scrisă la mijlocul secolului XIX. Deși a început puțin mai greu (cam 150 de pagini), “Femeia în alb” m-a ținut în alertă pe tot parcursul lecturii, datorită acțiunii care se petrece într-un ritm alert, dar fără a fi grăbită.
Modul în care este scris romanul – din mai multe perspective, inclusiv din cea a personajelor negative, fiind mai mult o mărturile a unor fapte, interviuri și jurnale – nu are cum să te plictisească. Mă opream din citit doar pentru că trebuia neapărat să muncesc sau să dorm 😊.
Personajele au fost excelent construite, complexe, trezind numeroase sentimente pe parcursul lecturii. Totuși, Laura mi-a fot un pic antipatică, fiind genul de personaj frumos, drăguț, sensibil, orfan și bogat (puțin clișeic acum, dar unic la vremea respectivă), dar care nu dă dovadă de curaj pentru a înfrunta provocările sau pentru a spune nu, ci care preferă să accepte ce îi este destinat.
Personajul pe care l-am detestat cel mai mult a fost prietenul lui Sir Glyde, contele italian Fosco. Deși a avut un rol aparent neimportant, și care la început a fost considerat doar un bufon excentric, dar care s-a dovedit a fi, de fapt, creierul romanului. Personajul lui începe să prindă contur după jumătatea cărții, pentru a deveni un personaj central în această poveste.
Personajul pe care l-am admirat de la primele până la ultimele pagini a fost Marian, sora vitregă a Laurei. Nu cred că am întâlnit niciodată o persoana care să fie atât de neinteresată de propria persoană, care să fie în stare să își dea viața pentru cei la care ține, și care să fie dispusă să își abandoneze propriul destin pentru a fi aproate de sora ei. Admirabilă!
“Femeia în alb” este un roman despre mister, intrigă, dragoste, răzbunare, toate aceste ingrediente fiind iscusit introduse în acțiune. Wilkie Collins are un stil plăcut de a scrie și de a da viață unor tipologii umane sub forma personajelor cu chip bine conturat. Ca cititor, am fost ținută în suspans aproape tot timpul, pentru că misterul din jurul evenimentelor se clarifică complet abia în ultimele cinci pagini ale romanului.
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
Sâmbătă dimineața, la Tomis Hub din Constanța, ne-am adunat pentru a dezbate cartea „Lista” de…
Sâmbată dimineața, la Fract Restaurant din Brașov, ne-am reunit pentru a explora subiectul complex al…
În acest weekend cititorii din Bucuresti, Constanţa şi Braşov s-au reunit pentru a discuta despre…
STICLUȚA Mă găsesc privind spre valurile care se sparg și mă surprind pierdut în gânduri,…
Ce planuri ai vineri seară, pe 8 noiembrie? Vin cu o invitație către tine, să…
Te invităm să ni te alături la următorul nostru club de lectură, dedicat romanului "Lista", de…