RECENZIE: Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol, de Teodor Onea

Cum este să ai norocul să întâlnești un om care să îți devină mentor? Despre asta ne povestește Teodor Onea în cartea sa, „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”.

Dacă am avut vreun moment în care am simțit că această carte nu este pentru mine, m-am înșelat, iar undeva pe la jumătate am simțit că nu vreau să părăsesc prea curând povestea.

Titlu: Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol

Autor: Teodor Onea

Editura: Total Publishing

Anul publicării: 2023

Pagini: 391

CUMPĂRĂ „GUSTUL PENTRU INFINIT”

În „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”, Teodor Onea oferă cititorilor o incursiune captivantă în lumea sa intelectuală, ilustrată prin prisma învățăturilor sale și a relației de mentorat cu una dintre figurile-cheie din politica românească, Mircea Malița.

Cartea își deschide paginile într-un mod care atrage rapid atenția cititorului, dezvăluind setea de cunoaștere pe care o are Teodor Onea. Prin însemnările sale, autorul ne poartă prin evoluția gândirii lui, sub influența marcantă a maestrului său, Mircea Malița, una dintre personalitățile proeminente din peisajul politic românesc.

Pe măsură ce parcurgem paginile, devenim martorii unei călătorii intelectuale profunde, în care Teodor Onea reflectează nu doar asupra învățăturilor politice ale maestrului său, ci și asupra aspectelor etice, filosofice și sociale ale vieții. Autorul explorează tema mentoratului și a impactului pe care Academicianul Mircea Malița l-a avut asupra gândirii sale, împărtășind lecții învățate și revelații personale.

Un aspect notabil al cărții este abordarea sa sinceră și introspectivă, oferind cititorilor o privire în intimitatea procesului de învățare și dezvoltare personală. Teodor își expune viziunile și convingerile cu o transparență remarcabilă, oferind oamenilor o șansă de a înțelege nu doar gândurile sale, ci și influențele care au contribuit la formarea lor.

Ce mi-a plăcut la cartea „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”

„Gustul pentru Infinit” nu este o carte despre politică; este un portret fascinant al relației dintre un mentor și discipol, ilustrând puterea schimbării individuale și a influenței asupra societății. Este o lectură recomandată pentru cei interesați de dezvoltare personală, politica românească (fără a a fi o carte politică) și relațiile mentor-discipol.

CUMPĂRĂ „GUSTUL PENTRU INFINIT”

Învățăturile domnului Academician Mircea Malița

Fără îndoială, ți-ai dori să întâlnești un astfel de om. Iar dacă nu l-ai întâlnit, ai ocazia acum, prin această carte pe care Teodor Onea o pune la dispoziția oricărui cititor.

Sunt multe învățături din care ai ce lua. Sunt multe teme explicate frumos și simplu, despre religie, bunătate, prostie etc.

„Am avut puterea în viață să spun și/si, dar și să am curajul să spun sau/sau” (…) Dacă alegi să spui și/și, asta înseamnă că ești neutru. Dacă alegi să spui sau/sau, înseamnă să ai preferințe.

Pagina 144: „Prostia poate fi incapacitatea unui om de a face față unei situații, de a nu găsi soluții, pentru că nici nu caută unde trebuie și rămâne cu gura căscată (…) Dar mai există o formă: încăpățânarea cu care insistă asupra unei probleme care îl depășește”.

Trimiterile la cărți. Îmi place atunci când le întâlnesc în cărți și îmi notez în lista interminabilă de cărți de citit. Asta mă ambiționează să mă apuc de ele. De exemplu, „Principele” lui Machiavelli sau „Muntele vrăjit’ al lui Thomas Mann.

Pagina 98: „Oamenii sunt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sunt lacomi de câștig; atâta vreme cât le faci bine, sunt ai tăi în întregime, sunt gata să-și dea sângele pentru tine, îți oferă averea, viața și copiii lor. Dar când nevoia este aproape, toți se ridică împotriva ta”. Cartea se afla oricum pe lista mea, dar după ce am citit-o pe a lui Teodor cu siguranță am să o pun la priorități, imediat ce am ocazia să o achiziționez.

Cel mai mult am adorat biblioteca domnului Malița, iar Teodor a reușit să mă transpună acolo, în casa dumnealui. Chiar norocos că a avut acces la atâtea mii de cărți, dar și la un astfel de om să-i fie alături. I-a pus Dumnezeu mâna în cap, să o citez și eu pe doamna Onea, mama lui Teodor, care este citată în carte:).

Iubitor de literatura rusă. Mai poposim puțin la acest subiect, nu pot închide acest intertitlu fără a vă spune că Mircea Malița era fan al literaturii ruse. Nu al lui Dostoievski, așa cum sunt eu de când lumea, ci al lui Tolstoi. Și astfel am ajuns la o informație interesantă, despre ultimul secretar al lui Tolstoi, Valentin Fedeorovici Bulgakov, care avea 24 de ani, exact vârsta lui Teodor când a ajuns la domnul profesor Mircea Malița.

Nu în ultimul rând, mi-au plăcut citatele alese pentru fiecare capitol. Cred că sunt cele mai sugestive și frumos alese dintre toate cărțile pe care le-am citit și fac trimitere la alte cărți.

CUMPĂRĂ „GUSTUL PENTRU INFINIT”

Ce nu mi-a plăcut la cartea „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”

În general, mă axez pe ce îmi place și pe ce pot lua mai departe dintr-o carte. Însă, prin prisma meseriei mele și prin experiența de jurnalist în presa scrisă, cât și în cea de content writer, observ rapid acolo unde sunt greșeli. Iar cartea de față ar avea nevoie de o corectură în plus la următorul tiraj. Sunt unele greșeli de tehnoredactare, dar și câteva gramaticale (de exemplu, avem virgulă între subiect și predicat la pagina 21: „Un drum ce trebuia parcurs în aproximativ 15 minute, se transformase atunci într-unul de 25 de minute”).

Au fost și câteva aspecte pe care nu le-am considerat necesare ca cititor. Unele detalii le-am simțit ca fiind… neinteresante, să spunem așa. Un exemplu care îmi vine în minte este despre faptul că, la una dintre întâlnirile lor (Teodor Onea – Mircea Malița), domnul Malița purta fes pe cap și îi spune lui Teodor că tocmai ieșise din baie și că nu voia să răcească…

După ce am citit asta, mă gândeam că urma să se întâmple ceva palpitant cu fesul acela, că are ceva în el, o surpriză, habar n-am… Spuneam mai sus că sunt jurnalist la bază, ceea ce mă face să fiu mai pragmatică și să găsesc un sens în lucruri. Pe principiul pe care se face o știre bună, interesant nu e că un câine mușcă un om, ci că un om mușcă un câine. În cazul de față, interesant nu este că omul avea fes pe cap, ci că acel fes – să zicem – era cadou de la Familia Regală. Nu știu, am dat un exemplu absurd probabil, dar… înțelegeți ce zic? Oricine poate purta o căciulă, ce e deosebit în asta?:)

Pe de altă parte, înțeleg de ce Teodor a pus fiecare părticică din Omul-Academician Mircea Malița, dorind astfel să îl arate cât de uman este, din toate unghiurile.

Partea mea preferată

Spuneam la începutul acestei recenzii că am avut impresia că această carte nu se regăsește printre gusturile mele literare. Însă totul se schimbă începând cu pagina 240, unde se discută realmente despre cărți preferate, atât ale lui Teodor, cât și ale domnului Malița. „Agonie și extaz”, „În căutarea fericirii” – cărți pe care nu le-am citit. Însă cartea preferată de Teodor este și una dintre cărțile mele de suflet: „Contele de Monte-Cristo”. Favoritul lui Mircea Malița era Goethe. Eu nu am citit încă nici Faust, nici „Afinități elective”. Uitați și un citat frumos, la pagina 241:

„Nebunii și oamenii deștepți sunt deopotrivă de inofensivi. Dar seminebunii și semiînțelepții, aceștia sunt cei mai primejdioși”. 

„Tipuri psihologice” a lui Jung. Sau „Divina Comedie”… Veți întâlni multe referințe, iar unele chiar cu explicații, nu doar citate.

Teodor Onea explică, la un moment dat, și de ce l-a adus atât de mult pe Thomas Mann în discuție.

„În volumele sale (n.r. Thomas Mann) am găsit răspunsuri la multe dintre întrebările pe care le aveam despre realitatea ce mă încojura. Îl consider ca fiind autorul care a iubit să detalieze fiecare aspect ce putea să contribuie la dezvoltarea culturii unui om” – Teodor Onea.

CUMPĂRĂ „GUSTUL PENTRU INFINIT”

Închei această recenzie, deși încă aș mai avea de povestit (cred că este cea mai lungă recenzie pe care am scris-o și simt că aș mai povesti, dar păstrez loc și pentru recenzia ce va avea loc pe YouTube, la finalul lunii martie, când este programat vlogul denumit Book Review).

„(…) M-au atras întotdeauna cărțile din care știam că am ceva de învățat, din care aveam să extrag ceva care îmi va folosi tot restul vieții. Un dialog fascinant, un personaj intrigant sau o replică memorabilă erau suficiente pentru mine, pentru a iubi o carte în secunda în care o închideam. Acesta cred că este scopul suprem al unei cărți: să-și lase adânc amprenta în mintea și în inima cititorului” – Teodor Onea, „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”.

„Mă îndrept spre amurg”, spunea domnul Mircea Malița spre final, când simțise că sfârșitul i se apropia. Minunate cuvinte am regăsit în „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”. Îl felicit, pe această cale, pe Teodor, pentru strădania de a face cunoscută povestea și de a împărtăși cu noi din învățămintele mentorului său.

Odată cu citirea acestei cărți doresc să îi vizitez cândva mormântul domnului Mircea Malița la Cimitirul Bellu, pe Aleea Academicienilor. A fost o bucurie nespusă să-l cunosc prin prisma cărții scrise de Teodor Onea.