Recenzie „La cinci pași de tine” scrisă de Rachael Lippincott și Mikki Daughtry

Citesc rar romane de dragoste. Mă plictiseşte iubirea irealistă, declaraţiile siropoase, durerea şi fericirea absolută. Aşa părea şi romanul „La cinci paşi de tine”. Genul acela de poveste numai bună pentru a face fetele să ofteze, iar eu nu fac parte din această categorie de fete.

Titlu: La cinci paşi de tine
Autori: Rachael Lippincott, Mikki Daughtry, Tobias Iaconis
Gen: Beletristică

Recenzie „La cinci pași de tine” scrisă de Rachael Lippincott și Mikki Daughtry

Dar totuşi… de ce să nu arunc o privire? Mi-am zis. Doar nu sunt genul de cititor care judecă o carte după coperţi.

Aşa am deschis-o, am citit vreo două pagini şi am luat-o acasă.

În ciuda tuturor aparenţelor povestea romanului „La cinci paşi de tine” m-a surprins și impresionat în egală măsură.

Chiar dacă, la prima vedere ideea e simplistă, doi adolescenţi îndrăgostiţi, de fapt în acest roman găsim iubirea în toate formele ei: iubirea naturală pentru viaţă, pentru familie, prieteni.

Nu am simţit că „La cinci paşi de tine” este un “love story”, nici că iubirea imposibilă dintre Stella şi Will este tema acestei cărţi. Din contră, mi s-a părut doar un cadru favorabil pentru prezentarea unei idei mult mai complexe.

Povestea romanului „La cinci pași de tine”

Pentru mine acest roman prezintă povestea a trei adolescenţi fibrochistici: Stella, Will şi Poe, fiecare luptând cum crede că e mai eficient pentru a câştiga timp în faţa bolii incurabile. Stella are nevoie de timp pentru ca familia ei să se obişnuiască cu ideea ca o va pierde, Poe vrea timp pentru a-i îndepărta pe cei dragi astfel încât să nu îi simtă lipsa iar Will dorește să-și valorifice timpul pe care îl are, să trăiască cu adevărat. Deși sunt foarte diferiți, fiecare alegând modul lui unic de a înfrunta boala, cei trei tânjesc după normalitate, după șansa de a se bucura de viață, de adolescență, de iubire.

“Poe i-a împins pe toţi departe de el pentru ca nimeni să nu sufere din cauza lui, şi tot nu a contat absolut de loc. Michael stă şi acum pe patul lui, strivit de durere. Timpul pe care ar fi putut să-l petreacă împreună îi bântuie gândurile. Indiferent dacă mor acum sau peste zece ani părinţii mei tot o să fie distruşi. Şi n-o să fac decât să mă chinuiesc singură, obsedată să trag câteva guri de aer în plus.”

Mesajul autorilor și concluziile mele despre cartea „La cinci pași de tine”

Povestea este atât de sensibilă și plină de substrat încât te va emoționa inevitabil  (eu am plâns …mult) dar și să meditezi la ceea ce e important cu adevarat in viață.

Acest roman m-a făcut să mă gândesc cât de superficiali suntem, cum ne pierdem timpul, cea mai importantă resursă, pentru a ne face griji pentru probleme care nu există cu adevărat. Uităm să ne bucurăm de ceea ce avem focusându-ne pe ceea ce ne lipseşte. Uităm să fim recunoscători pentru faptul că respirăm, că putem alerga, vedea, că avem atât de multe beneficii care ni se par normale dar care pentru alţii sunt un lux.

Modul simplu în care a fost scris, face romanul accesibil tuturor indiferent de vârstă sau experienţa literară.

Recomand această carte atât cititorilor pasionaţi, ca lectură relaxantă, de seară, cât şi celor care abia descoperă placerea cititului. E o carte bună care merită citită dar mai ales înțeleasă.