Scriu această recenzie pentru ”Lupul de stepă”, fiind la a doua carte a scriitorului german Hermann Hesse și mă declar mulțumit din toate punctele de vedere.
Prin lectura cărții ”Narcis și Gură de Aur” am fost fascinat de stilul lui Hermann Hesse și astfel am descoperit o literatura de un rafinament aparte. Altceva în afară de Dostoievski. Pasiunea mea pentru literatura rusă (sper să nu fie o obsesie) devenise un fel de ”totul sau nimic”. În proză, în contextul romanelor clasice (marile capodopere), pentru mine erau semnate doar de F.M. Dostoievski, Lev Tolstoi, Mihail Bulgakov (născut la Kiev în 1891 și stabilit definitiv la Moscova în 1921…), N. Gogol, Alexandr Soljenitin, Cehov, Ludmila Ulitkaia etc.
Hermann Hesse a reușit să mă vindece de dragostea pătimașă și exagerată pentru literatura rusă. A nu se înțelege ca mă dezic de literatura rusă, dar literatura universală nu înseamnă doar să citesc divers și din fiecare câte puțin, ci și sa pot aprecia altceva. Literatura înseamnă cu adevărat libertate și nu se cade în literatura sa punem monopol doar pe Dostoievski și Tolstoi. Adică fără acești autori nu mai există nimic. Din păcate, asta am crezut mulți ani și nu îmi place ca am căzut în această ispită. Încerc să schimb ceva prin viziunea scriitorului german, Hermann Hesse.
Romanul ”Lupul de stepă” (a doua carte de excepție citită din opera lui Hermann Hesse), scris în 1927, îmi demonstrează clar că literatura este o artă ce îmi mângâie, îmi hrănește și îmi fericeste sufletul într-un mod special.
Dacă ar fi sa ne raportăm la sinopsisul cărții (sub o reinterpretare, desigur) ”Lupul de stepa”, reprezintă unul dintre stâlpii literaturii moderne, o carte plină de farmec, dar ca un paradox și o carte extrem de tulburătoare. Aici regăsim cu adevărat gândirea lui Hermann Hesse legat de aspecte filosofice și spirituale.
”Lupul de stepă” are în prim-plan parcursul psihologic și emoțional al lui Harry Haller, personajul principal. Un savant ce își caută cu greu locul în societatea și epoca în care trăiește și devine intolerant la superficialitatea oamenilor din jur. Din acest motiv Haller ne da senzația de a fi jumătate om și jumătate lup – singuratic, introspect și taciturn.
,”Geografia” acestui roman te trimite în interiorul spiritului uman, dar te plimba prin tot felul de ”ținuturi” și ”insule” ancorate profund în psihologie, filosofie și ceea ce numim a fi existența umană, condiția umană și omul în general cu griji, probleme, gânduri, frământări, întrebări, frici, emoții, stări, afecțiuni, boli, decepții, depresie, anxietate, fobii, plăceri, vicii, trăiri, experiențe… etc.
Numai un singur lucru te frapează la acest roman si e bine sa fim atenți la final și sa nu interpretam ad literam scrisul (stilul) lui Hermann Hesse! Totuși e vorba de literatura. Literatura nu e tratat științific și nici studiu academic, asa ca e permis în literatură jocul cuvintelor, puțină fantezie, imaginație, ficțiune și nu în ultimul rând idei…
În încheiere, nu-mi rămâne decât să recomand cu încredere nu doar cartea, ci și autorul Hermann Hesse!
Autor recenzie:Daniel Belu
La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…
Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…
Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…
La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…
Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…
Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…