Comentarii la: Și totuși… pot să iert

De: Roxana B.

Roxana B. — Wed, 06 Nov 2013 12:26:59 +0000

Pai…intr-o postare de-a mea, mai jos, eram f revoltata in privinta anumitor oameni…deci, intr-un fel, i-am judecat. De aceea am zis „si totusi…pot sa iert”, adica nu tin supararea la infinit si nu judec… dar e corect ce zici, intai am judecat, mi-am varsat nervii, dupa care am trecut peste 🙂

De: Mihai

Mihai — Tue, 05 Nov 2013 16:25:05 +0000

Daca privim in asa fel atunci da, iertarea nu mai este o judecata. Nu pentru toti oamenii „a ierta” inseamna „a trece peste”insa, de obicei asta inseamna a nu mai fi suparat, a mai da o sansa, a primi asa cum este ceva/pe cineva. Eu spun de momentul cela in care „ii dai cumva a doua sansa” sau „il accepti asa cum este” dupa ce a gresit. Fiecare din aceste actiuni presupune ca tu il judeci mai intii, si il ierti pentru ceea ce a facut (parerea mea). Nu zic ca e rau, nu zic ca e bine. In general relatiile interumane nu pot fi impartite doar in doua grupe. Dar isi au regulile lor nescrise care se cer a fi respectate. Cheers!

De: Roxana B.

Roxana B. — Tue, 05 Nov 2013 11:09:05 +0000

Pentru mine, „a ierta” inseamna a trece peste… La inceput, e furie, sunt nervi adunati, tristete, dezamagire. Dar daca trec peste, se mai numeste ca judec? Orice om greseste si orice om merita o a 2a sansa. Dpdv crestin, merg pe „Nu judeca si nu vei fi judecat, Nu condamna si nu vei fi condamnat, Iarta si vei fi iertat…”

De: Mihai

Mihai — Mon, 04 Nov 2013 22:03:31 +0000

Nu crezi ca cînd ierți pe cineva, îl și judeci într-un fel?