Ziua despărțirii. Cum reziști?

S-a umplut paharul. Știi că asta e soluția finală, despărțirea. Pe moment, pari puternică și sigură pe tine, dar apoi vine greul.

Gata. Ai ajuns la concluzia că nu mai merge așa și ai pus stop. Un ultim sărut și o ultimă îmbrățișare. Prieteni? Hmm… bullshit, știi și tu.

Să nu te simți vinovată, auzi? Să nu îndrăznești să te simți vinovată. Dacă relația s-a încheiat, e clar că nu a fost el alesul.

Te trezești dimineață și vezi că e patul gol, iar perna de lângă tine încă miroase a el. Nu-i nimic, bagă lenjeria la spălat, cu mai mult Lenor de data asta (PS: cel negru miroase foarte frumos și e mai puternic decât celelalte). Bine, nu azi, că e sărbătoare mare.

Ești tentată să-l cauți. Prin orice mijloc de comunicare. Întâi pe whatsapp, apoi pe Facebook, apoi SMS. Nu o face, îți va fi mai rău apoi. Șterge tot. Da, da, știu că e greu și păcat de timpul petrecut împreună. Dar mai păcat e de suferința ta. N-a fost să fie.

Uită-te puțin în urmă, înainte să apară în viața ta. Vezi ce-ți făcea plăcere. Deschide-ți sufletul în fața cui crezi tu, important e să vorbești despre asta, să te descarci.

Și vezi-ți de viața ta. Stai și plângi cât crezi tu, lacrimile n-au ce rău să-ți facă. Poți să te și îmbeți, chiar dacă a doua zi îți va fi rău. Toate-s trecătoare. Vorbesc din propria experiență. Toți suferim, la un moment dat.