Nu te vom uita niciodată, Mihai Eminescu!

15 Ianuarie. Nu puteam să nu  amintesc la această dată de nașterea marelui poet al României, Mihai Eminescu. Cu toţii ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu că suntem din acelaşi neam cu acest mare om, care s-a stins prea devreme, prea trist şi prea singur. Într-una din însemnările sale, marele poet spunea că se vede trăind până la 78 de ani. Câte rânduri ar mai fi aşezat el pe hârtie, câte nu ar mai fi făcut el pe acest pământ, dacă ar fi trăit atât cât prevestise. Nu-l uitaţi, vă rog, pe Eminescu, el a fost marea iubire, şi a mea, şi a ta şi a tuturor românilor!

Născut la Botoșani, în satul Ipotesti, Mihail Eminovici rămâne peste decenii cel mai prolific poet, prozator și jurnalist român din toate timpurile. Când spunem Mihai Eminescu, pentru că așa este cunoscut de majoritatea oamenilor, imediat ne ducem cu gândul  la marile capodopere ale sale, „Luceafărul” și „Scrisorile”. Îmi aduc aminte cu drag când memoram câteva strofe din „Scrisoarea a 3-a” și încercam că mă pun în pielea personajelor Mircea și sultanul Baiazid, după cum urmează:

„La un semn, un ţărm de altul, legînd vas de vas, se leagă
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii;
Răspîndindu-se în roiuri, întinzînd corturile mari…
Numa-n zarea depărtării sună codrii de stejari.

Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băţ.
Baiazid, privind la dînsul, îl întreabă cu dispreţ:
– Ce vrei tu ?
– Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.

La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrîn atît de simplu, după vorbă, după port.
– Tu eşti Mircea ?
– Da, -mpărate !
– Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
– Orice gînd ai împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cît sîntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit”

Îmi imaginam fiecare vers care era spus cu atât patos, mi-l imaginam pe bătrânul Mircea așa cum îl desrisese Eminescu, îi simţeam trăirile și curajul de a-l înfrunta pe Baiazid, dar și puterea cu care își apăra țara prin versurile lui. De ambele părți, personajele sunt descriese atât de minuțios încât ai crede că sunt fapte trase din realitate și aveam impresia în momentul în care citeam și memoram versurile că acțiunea se petrece în fața mea și eram mândră de faptul că sunt româncă și sigură că nimeni şi nimic nu ne va  cotropi țara atâta timp cât va exista Mircea. Asta reprezintă Mihai Eminovici pentru mine. Realitate și irealitate, veselie și tristețe, curaj și mult curaj, putea duce imaginația unui copil pe culmile mândriei, și el, poetul românilor de suflet, reușește să transmită prin toate poeziile lui stările pe care le pune în fiecare vers.

Cu această ocazie, de 15 ianuarie, pentru că mi-ai făcut copilăria mult mai frumoasă și  plină de imaginație, că m-ai purtat pe tărâmuri numai de mine știute, că mi-ai împărtășit din copilăria ta în perioada adolescenței mele, pentru că te-am citit și interpretat cu atâta mândrie, pentru că te-am purtat și te port în suflet,… Mulţumesc, Mihai Eminescu!