Am alergie la idioți! Din păcate, simptomele sunt zilnice

De ceva vreme, mă confrunt cu o alergie acută. Cum se manifestă? Stare de nervi, agitație, sânge fierbând în vene. N-am știut inițial de la ce mi se trage. Știu acum: am alergie la idioți și proști (mai ales cei care au fost pe la școală doar ca să bifeze prezența). Oare îi atrag doar eu sau este invazie?

Nu știu cum se face, dar, pe unde mă duc și orice fac, dau peste ei. Mă refer aici la partea masculină, care mă abordează asiduu. Am încercat să vorbesc frumos, să explic în limba română, că așa m-a învățat mama, sa vorbesc frumos, să am cei șapte ani de acasă. Numai că, la un moment dat, îi pierzi, anii, ba chiar uiți că îi ai și începi un război în legea ta, ca la piață, cum spune o bună prietenă de-ale mele.

De la ce se trage alergia? Nu, nu am descoperit prostia azi, o cunosc demult, sub diferite forme, numai că, în timp, s-a acutizat și-mi crează o gravă stare de disconfort pe care nu știu cum mama dracului să o combat. Bărbații căsătoriți sunt mai idioți și mai proști decât toți idioții și proștii la un loc. E drept, unii, nu vreau să lezez pe nimeni. Eu vorbesc strict de cei cu care am eu de furcă.

Se bagă în seamă cu tine, pe unde apucă, cum apucă, mai finuț, pe ocolite sau foarte agresiv. Tu-i explici frumos că face parte dintr-o „pătură a societății” care nu îți este de interes. Aici s-a terminat cu orice bun simț. Acum începe asaltul. Nu are sens să dezvolt, puteți bănui însă.

Cum spuneam într-un material precedent, eu înțeleg bărbații și nevoia lor de diversificare, cu toții avem dreptul să încercăm, să ne testăm limitele. Dacă iese, e treabă bună, dacă nu, aia este, trecem mai departe, însă japca, fie ea și la nivel conversațional, nu este o soluție și nu se încadrează în nicio epocă, nici măcar în cea preistorică.

Nu mai știm ce înseamnă NU? Sau negația s-a transformat între timp într-o posibilitate? Cum să-i ții pe oamenii ăștia la distanță? Tu nu faci nimic, doar exiști, ei te găsesc. E drept, nu îți fac niciun rău fizic, dar sănătatea mintală este mai importantă decât orice. Bașca nu mai discutăm despre scrierea în limba română, despre virgule, cratime, coerență…deja cerințele sunt academice. De multe ori, până și eu mă simt pierdută în lumea lor fără de sens.

Un remediu, ceva?