Dacă aș fi avut o fată, numele ei ar fi fost Andreica. După numele străbunicii mele materne. Știa mereu când sosim. Ne păstra prăjiturici care uneori deveneau tari ca piatra. Dar ea știa că vom sosi. Ne iubea într-o tăcere infinită, ne întâmpina cu o bucurie pe care doar fața i-o trăda. Ne corecta într-un fel aparte, când simțea că ne e necesar. Era de o înțelepciune fantastică.
M-a învățat să confecționez păpuși din linguri de lemn. Să le cos straie, iar fața să le-o pictez mereu cu zâmbet. De fapt, mereu începeam fața. Dacă nu sclipeau ochii, iar buzele nu îți transmiteau bucurie, primeai următoarea lingură, iar pe cea „greșită” o transforma ea într-un personaj de poveste. Cum ar fi… Baba Dochia. De fiecare dată îmi spunea și povestea. La fiecare vârstă cu alte cuvinte, cât să se asigure că pricep esența.
Ce timpuri frumoase…!
Te iubesc, cititorule! Să-ți fie bine! Să distingi frumosul din jur. Când nu reușești să vezi frumos în jur, să te întorci la frumosul din viața ta :).
Autor: Dioana
Tabăra de Lectură pentru Adulți, ajunsă la a IX-a ediție, s-a desfășurat în peisajul idilic…
Dacă îți place să faci cumpărături economisind cât mai mult, atunci trebuie să afli de…
În ultimii ani, tot mai multe persoane se confruntă cu probleme de stomatologie, respectiv ortodonție.…
Dragă cititorule, visează alături de noi! Te invităm la un eveniment special dedicat uneia dintre…
Bună, dragi cititori! Sunt încântată să vă invit la un nou club de lectură dedicat…
Dragilor, dacă sunteți din Constanța și căutați un motiv bun să ieșiți din casă pentru…