– Unora pentru că m-au învățat să accept ce este nou și dferit, pentru experiențe distractive, dar mai ales pentru momentele de dezvoltare;

– Altora pentru atenția și efortul în a mă face fericită, probabil cele mai pline de sens experiențe;

– Celor care au fost mereu acolo, oferind sprijin și iubire necondiționată;

– Familiei care mă ajută clipă de clipă să îmi transform visele în realitate;

– Vechilor cunoștințe, prieteni și oameni cu care m-am intersectat și care m-au făcut să înțeleg ce și cine e important;

– Câtorva pentru imbold și încrederea acordată la momentul potrivit;

– Colegilor din cadrul departamentului unde mi-am găsit locul;

– Necunoscuților pentru curiozitate și interes;

– Tuturor celor care au contribuit la parte din viața mea;

– În final, cel mai important, lui Dumnezeu pentru tot ce am, sunt și voi fi!

Îndemnul meu este să zâmbiți, să sperați, să continuați, să priviți înainte, dar mai ales în sus, și să nu uitați să mulțumiți. În rest, să fiți sănătoși și iubiți!

„Learn to be thankful for what you already have, while you pursue all that you want”

Autor: Julie

Articolul Mulţumesc :) apare prima dată în Roxana B.

Cu bune, cu rele, lunile trec și fără voia noastră sau trec mai cu seamă, fără a realiza că putem avea mai multă pozitivitate și mai puțină răutate în funcție de atitudinea noastră. Acum știu cum aș putea să îmbunătățesc ce va urma și, pentru că îmi doresc să mai bucur mai mult de fiecare zi a anului ce vine, vă îndemn și pe voi să faceți la fel, meditând măcar acum, la final de an, asupra vieții și a direcției în care vă îndreptați sau de care vă îndepărtați și încercând să aveți:

-​ mai multă răbdare în toate
-​ mai multă grijă pentru cei din jur
-​ mai multă recunoștință pentru ce avem
-​ mai multă atenție pentru propria pesoană
-​ mai mult curaj să facem ce ne dorim
-​ mai multă perserverență în acțiuni
-​ mai multă iubire față de cei apropiați
-​ mai multă compasiune pentru oamenii din jur
-​ mai multă bunăvoință în diferite situații
-​ mai multă determinare în a ne susține opiniile
-​ mai multă liniște și bucurie
-​ mai multă înțelegere
-​ mai multă pasiune
-​ mai multă evlavie în a ajuta
-​ mai multă bucurie pentru lucrurile mărunte

toate în pofida a:
-​ mai puțină invidie
-​ mai puțină superficialitate
-​ mai puțină nemulțumire
-​ mai puțină grabă
-​ mai puțină îngrijorare
-​ mai puțină ură
-​ mai puțină nedreptate
-​ mai puțină nepăsare
-​ mai puțină lașitate
-​ mai puțină gâlceavă
-​ mai puțină parsivitate
-​ mai puțină luptă între noi.

Anul Nou să vă găsească înconjurați de sănătate, prosperitate și voie bună, cu oamenii dragi alături, sperând la schimbarea atât de necesară de a fi prezenți mai mult în 2018, mai puțin în 2017…!

Articolul Mai mult 2018, mai puțin 2017 apare prima dată în Roxana B.

Nu se putea să ratez Gaudeamus, astfel că am mers foarte deschisă și încântată de numărul mare de cărți ce urma să le răsfoiesc acolo. Până la contactul direct cu „prietenele mele” necuvântătoare, dar extrem de pline de viață, am trecut printr-o mare de oameni grăbiți spre același loc ca și mine. Am rămas plăcut impresionată. Pe de o parte, de copii entuziaști, părinții încântați, și, pe alta, de ținerii curioși la fel ca și vârstnicii încă interesați de lectură. Toți, adunați într-o mare direcție spre cultură. E frumos sentimentul că oamenii  încă se mai preocupă și de plăceri de natură interioară.  Aș îndrăzni să spun că poate e prea mare avântul, fiind un târg extrem de aglomerat și presărat cu puține momente în care te poți bucura pe deplin de răsfoirea unei cărți.

Dar târgul trece, plăcerea rămâne! Iar ultimele cărți achiziționate se vor așeza așa de frumos în noul meu raft de bibliotecă…!

Am să închid cu un îndemn spre dezvoltarea acestei pasiuni, pentru că  „Nimic nu poate face ceea ce face o carte. Te ridică din viața ta… către o lume cu totul nouă, o nouă perspectivă. O carte este că un vis pe care îl împrumuți de la un prieten” (Dave Kellett).

Autor: Julie

Articolul Eşti ceea ce citeşti! apare prima dată în Roxana B.

Nu avem o cultură care să susțină, din păcate, această întrebare esențială și cu un suport concret. Toți din jur (părinți, cunoscuți, profesori și colegi) au, mai degrabă, pretenția să știi ce vrei să faci.

Nu este greu de ghicit care ar fi următorul lucru dorit a fi știut de toată lumea când se termină facultatea. Odată ce intri în tărâmul adulților și începi să exersezi o meserie (fie ce ai studiat, fie ce ai reușit, fie ce îți dorești) nu mai poți da înapoi. Trebuie să începi să ai o viață responsabilă, să te organizezi pentru un viitor mai bun și să te așezi la casa ta. Așa că… tu când te măriți? Până când să ai propriul program, să faci ce-ți place, să hotărăști singură pentru tine, să te descurci pe cont  propriu?  Îngrozitor :). Mai ales când toți știu cum e mai bine pentru tine… mai bine continuați să întrebați :). Preferată rămâne cea de după ce are loc fericitul eveniment pentru că e atât de previzibilă. Nu mai rezistăm să aflăm… tu când faci un copil ?

Aș zice că lista întrebărilor e lungă, diferă de la persoană la persoană și e mai mult sau mai puțin importantă.

Să nu uităm, însă, viața nu e o listă de cumpărături pe care să bifezi fiecare etapă că și cum ar fi o achiziție în plus… nu funcționează așa de simplu! Nu putem să forțăm prioritățile, experiențele și dorințele fiecăruia, pentru a fi în tonul dorit de societate și nici să se încadreze în rețeta perfectă a bifării fiecărei întrebări considerate esențiale.

Trist, dar toți vor să știe când îți faci o carieră, familie sau copii, însă nimeni dacă ești fericit :).

Autor: Julie

Articolul CÂND sau DACĂ? apare prima dată în Roxana B.

Povara unui oraș nou a fost repede simțită și de mine, însă,  cu toate că eram familiară cu orașul de când eram mică, nu l-am simțit niciodată al meu atunci. Astfel că plecam în fiecare weekend acasă și, uneori, îmi permiteam luxul de a sta doar doua-trei zile la cursuri, întorcându-mă în cuibul meu drag de la țară.

Nu pot să nu recunosc că am profitat de studenție, ieșind pe străzile celui ce avea să devină orașul gazdă pentru mulți ani, frecventând localuri care mai de care mai interesante și cunoscând oameni care mai de care mai diverși. A fost cea mai intensă perioadă din viața mea, libertatea și curiozitatea m-au făcut să încep să descopăr, pas cu pas, fiecare colțisor din acest oraș. Nu-mi amintesc să fi fost vreodată dornică de a avea o carieră în marele oraș sau să îmi doresc să realizez lucruri ieșite din comun în acea vreme… Luam timpul așa cum venea, pas cu pas și cred că mă bucurăm mai mult de fiecare zi.

Dar, inevitabil, vin și momente decisive în viață, cum a fost și cel din 2011 în care a trebuit să fac față unei intervenții chirurigicale deloc plăcute. După un an în care am muncit pentru lucrarea de licență, am ales să mă întorc acasă la terminarea facultății, patru ani trecuseră de la plecarea mea. Bucureștiul nu mai prezența un interes mare atât de mare pentru că începusem un master în care frecvența era una lejeră .  Nu știu dacă a fost cea mai bună decizie însă conjunctura momentului a dus la decizia de a părăsi orașul în care începeam să mă acomodez și pe care pesemne nu voiam să îl adopt încă… Poate nu era momentul :).

M-am pregătit însă următorii doi ani intens acasă :))). Am muncit o vreme într-un oraș surogat, trist și fără viață din apropierea casei mele ce m-a făcut să înțeleg că locul meu e în altă parte. Da, aici în București! Da, aici în zumzet și aglomerație,  printre puzderie de oameni,  în fugă după cumpărături, în plimbări pe Calea Victoriei și trasee în Herăstrău, la o limonadă în Acuarela sau un vin la Bruno, ori un karaoke, la naiba sunt atâtea ce ne oferă orașul asta oricât am l-am blama! Accept și traficul imposibil și neobrăzarea unora ce se cred stăpânii lumii, care au ajunși pe aici din diferite zone, sau nebunia care se creează cu diferite prilejuri. Continui să sper la mai multă civilizație, bunăvoință și mai multe zâmbete în jur, până atunci însă Bucureștiul îmi oferă motive de satisfacție și împlinire în propria-mi poveste.

Iar acum,  la final de scurtă poveste scrisă și început de un nou drum, îi mulțumesc orașului a cărui fiică am devenit oficial și-n acte! :).

Autor: Julie

Articolul Cover story: Fiica „adoptată” a Bucureştiului apare prima dată în Roxana B.

(M. Preda, Moromeții)

          În prezent, constat că există în jur o grabă în tot și toate. Oare ce a produs o schimbare așa de mare? Aș miza pe comportamentul uman orientat spre acțiune și mai puțin pe rațiune.  Ne trezim dimineață cu un chef de parcă viața ne-ar pedepsi. În fiecare zi, fugim rapid spre baie și apoi înșfăcăm  un sandviș (asta în cazurile fericite în care apucăm să mâncăm), fără să stăm prea mult pe gânduri. De fapt, gândurile se îndreptă spre nemernicia aia de aglomerație, ca și cum zi de zi am descoperi un nou chin. Luați, fraților, situația ca atare, trăim mulți într-un oraș nu așa de mare!

Următorul lucru de bifat într-o milisecundă e deschiderea laptopului și verificarea e-mail-urilor. Timpul fuge iute când ai treabă și noi parcă am uitat să facem lucrurile cu calm și moderație. E o goană nebună legată de task-uri, meeting-uri și deadline-uri care fac să zboare orice posibilitate de a-ți trage sufletul în timpul unei zile. Totul se derulează la job în contratimp, cafeaua se bea din mers, prânzul este sau nu luat corespunzător și orice urmă de mișcare sau ridicare de la birou este considerată ca fiind mai puțin necesară atunci când te grăbești … de fapt spre o altă zi identică. Până ajungi să te întrebi ce-i cu ritmul asta în fiecare zi? De ce atâta stres și concentrare până la epuizare?

Retoric ori ba, am uitat să avem răbdare, am uitat să așteptăm, am uitat să ne relaxăm, am uitat să prioritizăm, am uitat să ne bucurăm de drumul până spre destinație, am uitat să ne purtăm firesc și așa cum simțim, am uitat sa zâmbim, am uitat să mai fim… Ştim doar să dorim !

Nu dau sfaturi, doar observ diferențele de abordare a oamenilor din jur, mult prea ocupați și încrâncenați sau uneori extrem de lipsiți de răbdare. Vor totul acum și aici, fără prea mari eforturi. Poate că e trendul actual dat de context tehnologic, politic și social care obligă să faci lucruri, să fii activ non-stop, să mergi, să vezi, să cumperi, să nu te lași mai prejos, să uiți să fii înainte de a avea sau să  pretinzi că orice ți se cuvine.

Din păcate, în final, cu toții pierdem… Pierdem timp în care am putea  să ne cunoaștem mai bine,  să ne ajutăm, să ne bucurăm și să ne descoperim, căci putem încă să construim frumos dacă nu ne grăbim fără rost!

„Timpul nu mai avea răbdare”…

Articolul Timpul nu mai are răbdare… apare prima dată în Roxana B.

Chiar primii pași în viață, încă de la grădiniță, aduc pentru mulți idei care mai de care mai ingenioase legate de viitoarele meserii… unii se vor doctori de mici, alții se imaginează artiști, cei mai curajoși își doresc să devină piloți, se mai găsesc și polițiști, fotbaliști, cântăreți, dansatori, iar adeseori sunt și indecișii care nu au habar.

Indiferent de școala generală urmată, care se cheamă „generală” cu un scop, majoritatea continuă studiile învățând conceptele esențiale ale mai multor domenii fără a avea neapărat o linie directoare, o lumină călăuzitoare care să-i aducă aproape de o carieră pe placul lor.

Mai apoi urmează o primă și importantă alegere, aceea a profilului liceului. Și de această dată, pentru mulți, alegerea se face la voia întâmplării, după alte criterii decât cele ale unui plan de carieră bine gândit. În cele din urmă, în timpul liceului, se pun bazele celor mai importante cunoștințe, se experimentează cele mai năstrușnice povești și se creează cele mai frumoase prietenii, toate sub forma unei frumoase libertăți, unei lipse de poveri apăsătoare sau a altor lucruri care să împiedice dezvoltarea armonioasă a personalității și exprimării libere a viitorului adult.

În momentul încheierii celor patru ani de liceu se pune problema, una foarte serioasă, pe măsura seriozității celor implicați, de înscriere la facultate, considerată, poate, perioada cea mai definitorie a unui adolescent în drumul lui spre maturitate. Și este un drum lung, dar extrem de frumos atâta vreme cât știi să îl fructifici. Ar putea fi multe motivele pentru care un adolescent alege o specializare în pofida alteia (criteriul financiar, presiunea din partea celor apropiați, renumele instituției, ușurința parcurgerii acelei facultăți, pasiunea pentru aceasta, simplu fapt că a auzit de aceasta etc.), însă singurul motiv care ar trebui să primeze este motivația interioară, felul cum rezonezi față de domeniul pe care alegi să-l studiezi, posibilitățile de dezvoltare în acea arie, dorința de a cunoaște cît mai mult despre aceasta și compatibilitatea cu meseria pe care urmează să o îndeplinești, o perioadă foarte îndelungată, dacă nu chiar tot restul vieții. De aceea, ar fi necesară introducerea unei materii în orice liceu din țară pentru a îndruma elevii spre a-și găsi acel domeniu în care ei să poată aduce rezultatele cele mai bune, meseria care să le aducă satisfacții pe toate planurile și în care să poată performa atât pentru binele țării cât și pentru bunăstarea proprie.

În demersul de dezvoltare proprie în viața de adult a apărut însă o alternativă nemaipomenită sub formă de cursuri/workshopuri/ateliere de dezvoltare personală, sedințe de coaching sau sesiuni de training, toate cu scopul de a aduce mai aproape desăvîrșirea acelui plan de carieră gândit poate încă din timpul școlii sau de a oferi orizonturi noi de explorare, foarte utile în transformarea ca profesioniști.

În fond și la urma urmei, viața individului se petrece în cea mai mare parte la muncă, în cadrul unui colectiv, astfel că, bine ar fi, vorba proverbului, să „Choose a job you love, and you will never have to work a day in your life! :).

Articolul ÎNCOTRO? Cum mă dezvolt? apare prima dată în Roxana B.

Și, deși viața nu ar trebui să fie o luptă, de cele mai multe ori se dovedește complicată, astfel că omul modern se sabotează, inconștient sau chiar voit, pentru a obține diferite stări care, aparent, aduc fericirea, cel puțin de moment, pentru ca mai apoi să se îndrepte spre un alt țel, și-un altul, și tot așa… în drumul spre efemeritate. Însă cei mai norocoși dintre noi ajung să descopere adevăratele bucurii ale vieții în micile satisfacții, măruntele gesturi, simplele acțiuni și să găsească bucurie în tot ceea ce îi înconjoară alături de toți cei apropiați.

Atâta vreme cât trăim totul la momentul prezent, fără incursiuni exasperante în trecut și idealizări ale viitorului care să aducă tot ceea ce ne lipsește acum, Universul va contribui la găsirea echilibrului interior aducător de liniște, calm, bucurie. Cu alte cuvinte, fericirea se va crea pe măsură ce acceptăm că tot ceea ce ni se întâmplă este spre binele nostru, luăm învățăminte din fiecare experiență, ne autoeducăm în relaționarea cu ceilalți și creăm premisele propriei dezvoltări croite pe sufletul și asemănarea noastră.

Printre vorbele de duh se află una care transpune foarte bine această stare a omului mereu în căutare, al cărui ego spune: „Odată ce toate sunt la locul lor, eu îmi voi găsi pacea”. În același timp însă, sufletul spune: „Găsește-ţi pacea, și toate se vor așeza la locul lor, de la sine”. Astfel că, de fiecare dată când ne pierdem în detalii si uităm esența, să ne amintim că printre lucrurile care contează cu adevărat în viață se numără fiecare vorbă bună, fiecare faptă dreaptă, fiecare amintire frumoasă, fiecare zîmbet cald, fiecare moment sincer și toate acele vise care chiar se împlinesc.

Și nu uita, Universul e de partea ta!

Articolul Nu uita, Universul e de partea ta ! :) apare prima dată în Roxana B.