Cărți de citit în această toamnă. Fii în pas cu anotimpul!

Anotimpul care poate fi ușor caracterizat prin cuvântul ”melancolie”, toamna este cea care pune stăpânire pe starea noastră de spirit în fiecare an, iar cumva, moartea poetică a naturii are o influență imensă asupra noastră, făcându-ne mai abătuți, cu capul în nori, după frunzele care se veștejesc neîncetat.

Cărți de citit în această toamnă

Revenind la cărți, am adunat câteva recomandări, am fost aici și acolo, și am dat de câteva lecturi perfecte pentru această perioadă a anului, care să ne scoată din această stare, sau, dimpotrivă, să o accentueze.

„Solenoid” de Mircea Cărtărescu

Deși nu pare potrivită, am ales această carte pentru că povestea nu este concentrată asupra unui singur subiect, abordează și tainele Universului (induce aceeași stare de criză existențială ca și începutul toamnei, după părerea mea), și, de asemenea, este încercarea unui personaj de a-și găsi scopul, menirea. O carte stufoasă, pentru zilele ploioase de octombrie.

„Coliba unchiului Tom” de Harriet Beecher Stowe

O carte despre lupta împotriva discriminărilor, autoarea încearcă să arate că prin iubire, barierele sclaviei și disprețului pot fi ușor depășite. O bună lecție despre ce înseamnă umanitatea, într-un secol unde sclavia era considerată normală.

„Sub aceeași stea” de John Green

A cărei ecranizare ne-a făcut pe toți să ne folosim batistele. Ne amintește că, de cele mai multe ori, moartea este ceva de care nu vom putea scăpa niciodată, iar oamenii dragi nouă nu vor fi pentru totdeauna lângă noi, ci vor urma cursul normal al vieții. O poveste tristă de dragoste, privită dintr-un unghi puțin mai realist.

Dincolo de frumusețea acestui anotimp, și de mențiunea sa în poezii asociată cu tristețea, toamna reprezintă și perioada abundenței, când strugurii se culeg, se pregătesc bucate pentru iarnă, iar munca este în toi. Ca să aducem, totuși, puțin spiritul melancoliei aici, poezia lui Rainer Maria Rilke (originală în germană) reduce toamna în câteva cuvinte:

”Cine nu are o casă acum nu-și va mai clădi una,

Cine este acum singur, va rămâne așa mult timp,

va veghea, va citi și va scrie scrisori lungi

înapoi și înainte pe bulevarde

va hoinări neliniștit, când frunzele vor cădea.”