Cât te costă să oferi o îmbrăţişare?

În urmă cu puţini ani, pe când eram într-o excursie, cineva a vrut să mă îmbrăţişeze. Era un băiat de o vârstă apropiată de a mea. S-a oprit de mine, iar eu m-am îndepărtat, başca am pus şi o mână între noi, pentru a înţelege clar că trebuie să păstreze distanţa. Apoi am avut o lungă discuţie, în care el îmi explica faptul că îmbrăţişările sunt normale, iar eu îi spuneam că nu pot răspunde oricui astfel. De asemenea, mi-a zis că mă iubeşte şi că el consideră normal să spui aceste cuvinte oamenilor dragi.

Total de acord cu el, până la un punct. Era a doua oară când ne vedeam. Eu nu pot spune „te iubesc” decât omului care este lângă mine şi cu care formez un cuplu. Şi mamei, din când în când. Şi prietenei mele cele mai bune.

În ceea ce priveşte îmbrăţişarea, încă învăţ. Abia de curând am înţeles ce înseamnă să mă îmbrăţişez cu dragoste pe mine, mai durează până am să-i îmbrăţişez pe ceilalţi. Însă mă aflu pe drumul cel bun.

A îmbrăţişa înseamnă a cuprinde pe cineva cu braţele, arătându-i dragoste şi afecţiune. Afecţiune înseamnă dorinţa de a simţi protecţie, ataşament, căldură, de a simţi pe cineva aproape. Îmbrăţişatul poate ţine locul unor cuvinte, iar limbajul trupului poate fi interpretat prin acest simplu gest.

Înainte îmbrăţişam pe fugă, rece. Nu ştiam să mă bucur de acel moment. Mi se părea… parcă nelalocul lui să stai în braţele cuiva mai mult de cinci secunde. La mine în familie nu au avut loc îmbrăţişări, poate de aceea nu am fost aşa deschisă la modul acesta de comunicare. De aceea, cred ca un copil trebuie să fie învăţat de mic a îmbrăţişa.

În ultima vreme, îi îmbrăţişez foarte mult pe copiii de la Spitalul Marie Curie. Am o fetiţă, tare dragă sufletului meu, am să vă povestesc despre ea, iar ei chiar îi ofer multe îmbrăţişări, în fiecare joi. Multe, în limita în care poate suporta, căci este bolnăvioară…

Voi sunteţi obişnuiţi cu îmbrăţişările? Primiţi, oferiţi? Ce simţiţi când o faceţi?

Cât de greu/scump trebuie să fie ca să îmbrăţişezi un om? Şi să o faci cu drag, fără grabă, necondiţionat…

Roxana Brănișteanu

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. De aceea, scriitoare. De aceea content writer. De aceea, realizator și moderator emisiune radio. Mai ales, de aceea Organizator evenimente culturale (Book Club, Books&Wine, Book Camp. Toate sub brandul cultural iCarte, iParte. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

View Comments

Recent Posts

Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…

2 luni ago

Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…

2 luni ago

Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David

Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…

4 luni ago

Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…

4 luni ago

BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole

Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…

4 luni ago

Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU

Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…

4 luni ago