Chestionarul lui Proust vs. Oracolul copilăriei mele

În fine, ideea e că am găsit acest chestionar al lui Proust și am decis să intru și eu în joc, reamintindu-mi de copilărie și răspunzând la cele de mai jos (în paranteză se află răspunsurile lui). Din ce am citit eu, chestionarul a fost găsit în jurnalul iubitei lui Proust, Antoinette, chestionar care, mai târziu, a fost preluat, adaptat și traduse în mai multe limbi.E cam lung, ce-i drept, sunt obosită, deci s-ar putea ca răspunsurile mele să nu fie în totalitate corecte. Pentru că nu sunt gândite. Asta e și ideea: să răspunzi rapid.

Principala trăsătură a caracterului meu: Naturalețea.

(Proust: Nevoia de a fi iubit şi, mai precis, nevoia de a fi mângâiat şi răsfăţat, mai mult chiar decât nevoia de a fi admirat).

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Sunt mai multe, nu pot alege una singură: inteligența, corectitudinea, umorul.
(Proust: Farmecele feminine.)

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Loialitatea.
(Proust: Însuşirile bărbăteşti şi directeţea camaraderească.) 

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Onestitatea.
(Proust: Faptul că sunt tandri cu mine, dacă persoana lor e suficient de sofisticată pentru a da un preţ mare tandreţei lor.)

Principalul meu defect: Nerăbdarea. Dar fac eforturi zilnic.
(Proust: Să nu ştiu, să nu pot să vreau)

Ocupaţia mea preferată: Să citesc, să scriu, să stau la SPA… sunt o grămadă.
(Proust: Să iubesc.)

Visul meu de fericire: New York?! Maybe… I’m not sure.
(Proust: Mi-e teamă că nu e destul de înalt, nu îndrăzesc să-l spun, mi-e teamă că-l voi distruge spunându-l.)

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sunt nefericită atunci când pierd oameni pe care i-am crezut prieteni până la acel moment.
(Proust: Să nu le fi cunoscut pe mama şi bunica.)

Ce-aţi vrea să fiţi? Sunt mulțumită de cea care este în prezent Roxana B. 🙂
(Proust: Eu însumi, aşa cum m-ar vrea oamenii pe care-i admir.)

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Îmi place în România. Dar m-aș duce prin America un pic.
(Proust: Aceea în care lucrurile pe care le vreau s-ar realiza ca prin farmec şi unde tandreţea e întotdeauna împărtăşită.)

Culoarea preferată: Nu pot alege între verde, albastru și galben. Bine, alb și negru, indiscutabil, deși sunt non-culori. Aaa, și griul care rezultă din ele 😀
(Proust: Frumuseţea nu se află în culori, ci în armonia lor.)

Floarea preferată: Florile în ghiveci.
(Proust: A ei, şi apoi, toate.)

Pasărea preferată: Papagalul (mă bate gândul să-mi iau unul).
(Proust: Rândunica).

Prozatorii mei preferaţi: Intrăm în d’astea serioase :))).
Garcia Marquez, Vargas Llosa, Coelho, Mihail Drumeș etc. Aș zice și Proust, îmi plac anumite citate de’ale lui, însă n-am citit nicio carte. Mă apucasem de „În căutarea timpului pierdut”, pe vremea facultății, când mergeam la bibliotecă, dar am renunțat.
(Proust: Astăzi Anatole Framce şi Pierre Loti.)

Poeţii mei preferaţi: Mihai Eminescu şi Adrian Păunescu.
(Proust: Baudelaire şi Alfred de Vigny.)

Eroul meu preferat: Sherlock Homes.
(Proust: Hamlet.)

Eroina mea preferată: Nu știu, nu-mi vine nimeni în minte. A, da, Ioana d’Arc.
(Proust: Bérénice.)

Compozitorii preferaţi: Nu ascult prea des. Zic Mozart (!).
(Proust: Beethoven, Wagner, Schumann.)

Pictorii preferaţi: Recunosc, nu am prea multă experiență în asta, nici n-am fost la prea multe expoziții :(. Dar rețin o singură pictură, care mi-a și plăcut și este și celebră: Mona Lisa a lui Da Vinci (mereu mi s-a părut puțin ciudățică tipa).
(Proust: Leonardo da Vinci, Rembrandt.)

Eroii din viaţa reală: Cred că fiecare dintre noi este erou.
(Proust: Darlu, Boutroux.)

Eroinele din istorie: Cleopatra.
(Proust: Cleopatra.)

Băutura şi mâncarea preferate: Vin alb demi-sec. Aproape orice mâncare (așa-s taurii, gurmanzi).
(Proust nu răspunde.)

Numele preferat: Aa, îmi plac mai multe. Astea românești, dar și cele din telenovele.
(Proust: N-am decât unul deodată.)

Ce detest cel mai mult: Minciuna fără argumente solide.
(Proust: Ceea ce e rău în mine.)

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Hitler.
(Proust: Nu sunt suficient de instruit ca să răspund.)

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: Aici chiar că nu mă pricep, dar îi admir pe toți cei care au luptat pentru liniștea țării.
(Proust: Voluntariatul meu.)

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: Răbdarea.
(Proust: Voinţa şi seducţiile.)

Cum aş vrea să mor: Pe bune?! Da’ ce-ți veni de puseși asta? Nu știu, naiba, nu stau să mă gândesc, dar oricum aș muri, sper să mă fi spovedit înainte :D.
(Proust: Mai bun – şi iubit.)

Starea de spirit actuală: Am trecut de la nesiguranţă și amărăciune la… liniște. Da, ăsta-i cuvântul potrivit.

(Proust: Plictiseala de a mă fi gândit la mine pentru a răspunde la toate aceste întrebări.) – Vezi că începi să mă enervezi, Proust, e aproape 12 noaptea și EU n-am terminat de răspuns!

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: (Proust: Cele pe care le înţeleg.) – De acord cu tine.

Deviza mea: Nu renunța și vei reuși!
(Proust: Mi-ar fi prea frică să nu-mi poarte ghinion!)