Cum obții un nou permis auto în mai puțin de o zi

Zece ani. Au trecut zece ani de când mi-am scos permis. Înainte să împlinesc 18 ani, ai mei mi-au zis aleg între cele două cadouri: majorat sau permis. Ce credeți că am ales? 🙂

Ei bine, majoratul. Să zicem că am ales strategic. Îi cunoșteam pe ai mei. Nu erau înstăriți, țineau să ridice vilă la curte, că așa e moda în toate familiile în care părinții muncesc prin străinătate. Dar mai știam și că îi interesa viitorul meu. Așa că le-am avut pe amândouă. Întâi majoratul, unde am fost în centrul atenției (uite că nu-mi amintesc cu ce am fost îmbrăcată), apoi permisul. Iar după nici trei luni – mașina.

Decembrie 2007, Pitești

Acum zece ani era bucurie și emoție, pe când acum e mai degrabă stres. Acum zece ani. Luna lui “Undrea”, în “Orașul Lalelelor”. Pentru cine cunoaște povestea, în decembrie 2007 s-au ridicat toate permisele celor care au dat examen în acea lună. Stăteam cu inima cat un purice. Eu am luat examenul cu 22 de puncte. A, nu, n-am învățat de am rupt, ci am fost o mare norocoasă. Pe atunci, nu se dădea testul pe calculator. Al meu s-a întâmplat să aibă cam jumătate din întrebări punctate. Serios, fiecare răspuns avea un punct îm dreptul lui. La alea de mecanică nu știam o boabă. Așa că m-am orientat. Am văzut că toate celelalte coincideau cu ce știam eu că ar fi corect. O altă întâmplare fericită a fost să nimeresc, cu o seară, în urmă, cam aceleași întrebări. Așadar, n-am învățat, dar am făcut chestionare la greu. Alea m-au ajutat. Insă tot mi-era că cine ştie cum or să-mi ridice şi mie permisul proaspăt primit.

Trebuia să scriu acest articol anul trecut, în decembrie 2017. Dacă mi-aș fi amintit. Cu alte cuvinte, am circulat o lună și ceva fără permis. Și în București, și în afara lui. N-am întâlnit poliție în drumul meu. De regulă, să știți că eu sunt aia care ia amenzi la greu. Adică nu, înainte luam. Acum nici n-am mai comis ilegalități, nici poliția nu m-a mai oprit. Cele mai multe amenzi erau mereu pentru viteză. Și nu e să zici că am o nu știu ce mașină. Dar așa sunt eu, cu adrenalina în oase și în sânge 😁.

Ianuarie 2018, București

Spuneam că acum e stresant, nu am mai simțit aceeași bucurie.

Prima dată trebuie să-ți faci fișa medicală. Adică te plimbi pe la Neurologie, Psihiatrie, Oftalmologie (a trebuit să mint că nu port ochelari, pentru că altfel m-ar fi pus să-i arăt, ca să-mi vadă dioptria, iar eu nu-i aveam la mine și nu m-ar fi crezut că am doar 0,5; oricum, am trecut cu brio testul ăla în care am citit rândul de jos, cu cele mai minuscule cifre și litere) etc. Maxim o oră toată treaba. Și asta pentru că e coadă, că altfel ar fi durat chiar mai puțin. Când am ajuns la Neurologie, am vrut să mă dezbrac (de palton, zic 😅), dar doctorul m-a oprit, spunându-mi că nu e necesar. Doar mi-a pus trei întrebări, a semnat în fișa medicală și gata verdictul: aptă din punct de vedere medical pentru a conduce un autoturism :).

Apoi am ajuns la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București (DRPCIV), din Șoseaua Pipera nr. 49. Cu metroul, normal. Că era culmea aroganței să mă duc cu mașina. Am zis să aștept să-mi iau permisul, cât să o risc așa aiurea? De fapt, la întoarcere, am fost nevoită să iau un Uber de acolo până la metrou, că-mi înghețaseră toate cele :).

E cu bon de ordine acum. Nu mai fusesem aici de când mi-am schimbat numerele de Argeș cu cele de București. Pe bon scria că mai am 111 persoane înaintea mea. 111! Trei ore. Atât am stat. De la 9.00-12.00. Apoi a trebuit să fug în Drumul Taberei, pentru că aveam programare la dentist. Iar după aceea m-am dus din nou în Pipera, de data asta să-mi iau permisul. Am mai stat o oră la coadă. Deci o zi întreagă.

Dar a meritat. Nu vi-l arăt, dar vă spun că noul permis arată mult mai bine decât primul. Este mai subțire, mai puțin colorat, iar eu…, ei bine, eu – o frumușică, fără a se înțelege că sunt lipsită de modestie. Doar că am ieșit foarte bine 😁.

Așadar, tot ce aveți nevoie pentru reînnoitea permisului de conducere:

-fișa medicală;
-copie CI;
-permisul de conducere expirat (sau nu, că nu trebuie să stați ca mine, până în ultima clipă și după);
-taxa de 68 de lei, achitată la unul dintre ghișeele din incinta DRPCIV.