Cum am trecut de la Blackberry la iPhone

Acum vreo trei ani am scris un articol (AICI) în care lăudam Blackberry-ul și spuneam că este cel mai mișto telefon din lume. Atâtea calități îi găsisem și atât de mult îl urcam pe piedestal, încât ai fi zis că eram plătită de compania cu același nume pentru a scrie articole. Nu era deloc așa, doar că îmi plăcea foarte mult cam tot ce avea BB, îndeosebi carcasa neagră de pe spate (office, mată, gen piele) și BBM-ul (ehee, ce de emoticoane cu îmbrățișare am mai primit 😊), ceea ce nu găsești la niciun alt smartphone.

Ceva mai târziu, însă, am „descoperit” iPhone-ul. La locul anterior de muncă mi s-a dat un iPhone ca telefon de serviciu. Și m-am înțeles de minune cu el: se mișca foarte rapid, gps-ul era minunat de util și, mai ales, era foarte comod la partea de scris (nu doar mesaje, cât și articole). Dar eu tot nu mă puteam lăsa de BB. Era prima mea iubire. Dar cum prima iubire nu este și ultima :), la fel s-a întamplat și în acest caz. În plus, cei de la BB anunțaseră că „serviciile” Whatsapp și Facebook nu vor mai fi disponibile, deci au făcut în așa fel încât au pierdut nu doar un client important și iubitor de Blackberry (adică pe mine), cât și mulți alții care foloseau acest smartphone.

După ce am demisionat de la fostul loc de muncă, mi-am cumpărat un iPhone 5. Nu era nou, dar nu am avut niciun fel de problemă cu el. Până când și-a băgat Necuratul coada, ca să zic așa (de fapt, totul s-a întâmplat din neatenție). Aflată în vacanță la Roma, vizitând o minunată grădină, sub umbra unui portocal plin de fructe încă, pe iarba moale și curată, m-am trezit deodată cu toate pompele de apă, aflate în pământ, că au țâșnit direct pe mine și pe toți ceilalți care se relaxau. Ca să nu mă fac leoarcă, m-am ridicat rapid și am fugit cât mai departe de apă. Numai că, în graba aceea, mi-a zburat și telefonul. Mi-am dat seama după vreun sfert de oră că nu-l mai am. Când l-am găsit, era deja îmbuibat cu apă.

Și aventura abia începuse. Toate parolele mele și toate datele importante se aflau în acel telefon. Plus o grămadă de alte „minuni”, așa cum are tot omu’ în telefonul lui. Am avut un telefon în care am putut să-mi bag cartela, însă ce folos, căci nu reușeam să-mi amintesc niciuna dintre parole (facebook, mail – mai ales mail; aveam nevoie să-mi fac check-in-ul, altfel ar fi trebuit să dau 35 de euro în aeroport). Vai, ce chin, ce jale! Să stai fără facebook?! Păi, e greu; doar a devenit obișnuință să povestesc ce se mai întamplă pe drumurile pe care le bat :).

Dar ce să vezi? Există iCloud! Astfel că, după câteva zile, am dat fuga la un mall și direct la Apple m-am dus. Mi-am introdus parola de iCloud (singura pe care, din fericire, o țin minte) și am putut intra în datele telefonului meu. Și uite așa, am ajuns în țară, unde am mers frumos la un magazin și mi-am luat un 7. Nu, nu A7, evident 😄(deși n-ar strica; mâine-poimâine am să scriu despre cum am trecut de la Logan la Audi 😅). Un iPhone 7, care era cât pe ce să-mi fie furat ieri; dar să trecem peste, mai bine :).

Spune lumea prin jur că iPhone este „depășit”, că cei de la Apple sunt „depășiți” cu tot cu iOS-ul lor și că încep să rămână în urmă, acum luând amploare Androidul. Dar zău că nici nu-mi pasă. Eu n-am nevoie de un telefon mai smart decât mine 😅. Prin urmare, recomand iPhone :).