Da, iubire, asta e ultima noastră noapte de dragoste…

Nu e prima dată când îmi propun să te dau naiba și să te scot definitiv din viața mea. Dar este ultima noastră noapte, îți promit ție, care știi să respecți promisiunea. Pentru mine n-am respectat-o. Vreau să-mi săruți degetele mâinilor și ale picioarelor așa cum ai făcut-o de numărate ori. Să mă strângi puternic cu brațele atunci când ești în pântecele mele și mă simți. Vreau să mă săruți înainte de culcare. Un ultim sărut și o ultimă îmbrățișare…

***
Haideți, băi, că am glumit cu acest început de articol! Chiar credeați că stau să scriu aici povești despre trecut? 🙂 Și serios acum, ce naiba înseamnă aia „ultima noapte de dragoste”? Adică să rămân cu amintirea și cu sentimentul acela dureros de dor după un el care nu mai există în viața mea? Păi, ce, am înnebunit? 🙂

Sigur că astăzi, acum, scrie puternica Roxana B, care a iubit și ea cândva, care a simțit acel amar gust al despărțirii, care era atât de dependentă de iubire și de îmbrățișare, care ar fi urcat până la soare cu scara și s-ar fi dat peste cap pe o pârtie abruptă la ski dacă asta ar fi însemnat să rămână cu omul iubit. Dar știți ce? Sunt momente în viață când trebuie să lupți și momente când trebuie să supraviețuiești. Sau când lupți pentru a supraviețui în loc de a trăi. Important e să nu renunți la luptă, oricât de cruntă ar fi. Mai ales aia cu tine însăți, în care se bat cele două persoane din tine:).

Acea Roxana B, care a confundat de atâtea ori iubirea cu dependența, care a plâns de atâtea ori din cauza dorului și a durerii, amestecate cu un soi de frustrare și dispreț, acea Roxana B există și azi. Doar că a devenit ceva mai serioasă, nu se mai avântă în povești care nu au o bază, nu mai dă curs unui început de relație dacă nu are certitudinea că acel bărbat poate oferi măcar 60% din câte poate ea să pună pe tava sufletului său. La dracu cu certitudinea asta, de parcă o și poți cunoaște vreodată :).