De ce a câștigat Bob Dylan premiul Nobel pentru literatură în 2016

Un om cântă la muzicuță și bam! Primește un premiu Nobel, este obiect de studiu la facultate și are la picioare toți consumatorii de muzică bună și Mountain Dew, că doar e America. Nu, nu e Donald Trump.

De ce a câștigat Bob Dylan premiul Nobel

Este vorba despre Bob Dylan, născut pe 24 mai 1941 ( gemeni, era sortit succesului) cântăreț si compozitor, probabil mulți îl asociază cu rock-ul, însă este pasionat de folk, considerând acest gen de muzică mult mai profund, căzi ritmurile sale lente și triste ating mult mai ușor corzile sensibile.

Bob a fost pasionat de la o vârsta fragedă de muzică, ce-i drept, a avut și influențele anilor ”buni” ai muzicii folk și rock, cum ar fi Hank Williams și Stephen Foster. Iar aceștia au contribuit la faima lui, anii 60 fiind apogeul cântecelor lui, precum ”Blowin in the wind” și ”The time they are a-changin” prin care a vrut să transmită mesaje pentru popor, mesaje împotriva războiului, a corupției și a nedreptății. A fost, prin urmare, un luptător al omenirii în versuri.

A scris istorie în literatură în 2016

De aceea, după lungi lupte purtate, și multe alte premii câștigate de-a lungul anilor (11 premii Grammy, un premiu Globul de Aur și multe altele), în 2016 a fost onorat cu Premiul Nobel, fiind primul cântăreț din istorie care a primit un asemenea premiu pentru versurile sale. ”All along the watchtower” sau ”Like a rolling stone” sunt preferatele mele, iar versurile au întotdeauna un mesaj ascuns sub lirica lui Dylan, sau cum spunea Sara Darius, parte din comitetul Nobel, Dylan a scris ”poezie pentru ureche”. Ca să vă convingeți, aici aveți unul dintre cântecele sale, ”Like a rolling stone”

Pentru cei care valorifică versurile mai mult decât ritmul melodic, acesta este un motiv în plus spre a înțelege de ce a primit acesta un Premiu Nobel fix pentru literatură, căci versurile sale, pe lângă mesajele pe care le transmite de natură socială, morală, dar și de iubire, sunt foarte profunde. De exemplu, versurile cântecului ”Not dark yet”: ”I was born here and I’ll die here against my will/ I know it looks like I’m movin’ but I’m standin’ still/ Every nerve on my body is so naked and numb/ I can’t even remember what it was I came here to get away from”, au fost destul de brutale pentru mine, însă nu în asta constă frumusețea poeziei?