De ce să nu fii şi măritată, şi amantă, dacă se poate?

Greu de crezut că vorbele astea vin din gura unei femei, nu? :). Pentru mine, adică, sună… indecent. Lăsăm la o parte prejudecăţile şi discutăm pe şleau, însă. Am cunoscut o tipă care este căsătorită de zece ani cu bărbatul după care s-a ţinut multă vreme înainte ca acesta să pice în mrejele ei. Erau de-o seamă. 20 de ani fiecare. El nu era pregătit de însurătoare, aproape că i-a spus-o verde-n faţă. Dar fata, pe atunci îndrăgostită lulea de el, a făcut pe naiba-n patru şi, cum-necum, l-a făcut s-o ia de nevastă. Puţin timp mai târziu, după ce a purtat o rochie albă, cu trenă, ca-n poveşti, şi cu o prea la vedere verighetă pe deget, a început să-l înşele. Ea nu este, însă, o amantă ca acelea care se simt singure, nemângâiate şi care tânjesc după iubire.

O femeie simte imediat când „i se dau târcoale”. Mai ales o femeie măritată. Fetei din povestea asta îi plac cluburile. Lui nu. Văzând că i se face cu ochiul, „doamna” nu a aşteptat prea mult pentru a se arunca în braţele primului care a curtat-o. Acum cu unul, peste două luni cu altul şi tot aşa. Se dă cinstită, curată, aproape sfântă în faţa tuturor. Dar când bea se mai scapă. Şi îi place să bea mult. De fapt, cam atunci este momentul când trece la atac şi acceptă sexul cu un alt bărbat decât cu acela pe care l-a ales să-i fie alături „până la adânci bătrâneţi”. Acum e îndrăgostită de noua ei aventură. Din partidele de sex nebun la hotel (căci şi el este însurat, la rândul lui) s-a ajuns la o strânsă relaţie de prietenie şi o iubire pasională.

– De ce aş renunţa la bărbatul meu, când mi-am dorit de când mă ştiu să am o relaţie stabilă, o căsnicie? Amantul – azi e, mâine nu. Bărbatul e acolo, acasă, de multe ori mă aşteaptă cu masa pusă, îmi oferă linişte. Din păcate, prea multă linişte, care a adus odată cu ea şi monotonia. Amantul îmi oferă distracţia pe care o trăiam în urmă cu zece ani cu iubitul meu soţ. Cu el simt pericolul, simt adrenalina, simt că trăiesc. Dar nu l-aş lăsa niciodată pe al meu. Fiecare dintre ei oferă ceea ce nu poate celălalt. 

Era destul de beată când spunea asta. Dar cum la băutură se spun cele mai adevărate cuvinte, nu mă îndoiesc de faptul că ea chiar crede şi simte tot ce spune. Sigur, nu mi s-a confesat mie, căci nu suntem şi nu vom fi niciodată prietene. Am redat şi eu după cum am auzit. Cam asta este explicaţia ei la întrebarea „De ce şi-ar face o femeie un amant dacă are acasă tot ce şi-ar putea dori?”. Am uitat să menţionez că nu are copii şi nu-şi doreşte. Spune că se simte foarte bine şi arată foarte bine (nu contest), iar un copil nu-i aduce niciun beneficiu în momentul de faţă. Cred şi eu…

Nu vreau să vorbesc despre cât de prost e el că nu-şi dă seamă ce are la uşa casei. Ba chiar se şi laudă tot timpul cu femeia lui, jurându-se că nu l-ar înşela vreodată pentru că-l iubeşte prea mult. E cam de râsu’-plânsu’. Prietenii lui, care ies cu ea în club, gen să o „păzească”, nu se bagă pe motiv că „prostu’ oricum n-ar crede”, ca să citez.

Așa că nu-i de mirare de ce nu se mai găsesc bărbaţi ca lumea, căci iată ce hal de femei există. Departe gândul de mine de a o judeca pe ea. La urma urmei, fiecare trăieşte cum alege. Plata va veni şi ea, cu siguranţă, mai târziu.