Locaţie: Scara 0, str. Fabrica de Chibrituri nr. 17-21 , Bucureşti

Data: 28 martie 2026

Carte: ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

Invitată: Alexandra Demian

Organizator: iCarte, iParte

Moderator: Roxana Brănişteanu, Flavia Stoica

Parteneri: Scara 0, Asociația ICARTE, LaBiscuiterie.ro

Cartea care a deschis discuția

Volumul ales a fost ,,Sunt Ana și sunt nebună,, de Oana Nicolau. O carte intensă, care nu te lasă indiferent. Povestea personajului principal a ridicat multe întrebări. Unele reacții au fost de empatie. Altele de confuzie. Tocmai aceste contraste au făcut discuția atât de interesantă.

O perspectivă necesară: vocea specialistului

Un moment important al întâlnirii a fost prezența psihologului Alexandra Demian. Ea a adus claritate în jurul diagnosticului personajului principal: tulburarea de personalitate borderline. Explicațiile bine structurate ne-au ajutat să înțelegem mai bine ce înseamnă acest diagnostic. Dar și cât de mult influențează relațiile și deciziile unei persoane.

Dialog deschis și sincer

Participanții s-au implicat activ. Au pus întrebări directe. Au citat fragmente care i-au marcat. Au discutat decizii greu de acceptat sau de înțeles. Fiecare intervenție a adus o nuanță nouă. S-a creat un spațiu sigur pentru opinii diferite. Iar acest lucru a făcut întâlnirea cu adevărat valoroasă.

Final relaxat, cu gust bun

După discuții, ne-am bucurat de un moment de relaxare. Gazdele de la Scara 0 ne-au oferit pinsa delicioasă. Am primit și mici cadouri. Iar surpriza dulce a venit de la LaBiscuiterie. Un desert pentru fiecare participant.

Un pas mai aproape de comunitate

Întâlnirea de sâmbătă a fost mai mult decât o discuție despre o carte. A fost o experiență de conectare. Am explorat emoții dificile. Am învățat unii de la alții. Și am plecat cu o înțelegere mai profundă — atât a personajului, cât și a celor din jurul nostru.

Dacă vrei să ni te alături te aşteptăm la următorul club de lectură ,,Portocala mecanică” de Anthony Burgess, invitat Dan Antonescu.

IA BILET PENTRU CLUB DE AICI

Articolul Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau apare prima dată în Roxana B.

Următoarea întâlnire a clubului nostru de lectură își propune să exploreze tocmai acest tip de experiență: una în care literatura nu este doar consumată, ci discutată, analizată și uneori contestată.

Locaţie: Biutiful Downtown, Splaiul Unirii 165, Bucureşti

Data: 25 aprilie 2026

Carte: ,,Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Invitat: Dan Antonescu

Organizator: iCarte, iParte

Moderator: Roxana Brănişteanu

Parteneri: Biutiful, Asociația ICARTE

IA BILET PENTRU CLUB DE AICI

Despre carte: între libertate și control

Publicat în 1962, romanul lui Anthony Burgess rămâne unul dintre cele mai provocatoare texte ale literaturii moderne. Povestea lui Alex, un tânăr atras de violență și hedonism, nu este construită pentru a genera simpatie ușoară, ci pentru a forța cititorul să reflecteze asupra unor dileme esențiale.

În centrul romanului stau câteva întrebări care nu și-au pierdut relevanța:

• Ce înseamnă, de fapt, liberul arbitru?
• Poate fi moralitatea impusă fără a-și pierde sensul?
• Este preferabil un individ „corectat” sau unul capabil să aleagă, chiar și greșit?

Prin stilul său distinct și prin utilizarea limbajului inventat (Nadsat), Burgess creează nu doar o poveste, ci un univers care obligă cititorul să participe activ la construcția sensului.

Dincolo de lectură: de ce merită discutată această carte

„Portocala mecanică” nu este genul de roman care se epuizează în interpretări individuale. Din contră, își dezvăluie complexitatea în dialog.

Într-un context de grup, apar nuanțe pe care lectura solitară le poate rata:

• interpretări diferite ale personajului principal
• perspective contrastante asupra responsabilității morale
• conexiuni cu realități sociale și culturale contemporane

Invitat special: Dan Antonescu

Această ediție beneficiază de prezența lui Dan Antonescu, invitat special care va aduce un plus de profunzime discuției.

Experiența sa profesională oferă un contrapunct solid ficțiunii lui Burgess. Dacă „Portocala mecanică” explorează violența și devianța într-un registru literar și filosofic, intervențiile sale vor ancora discuția în realitatea concretă a comportamentului infracțional.

Prezența unui astfel de invitat transformă întâlnirea într-o experiență ghidată, dar flexibilă, în care fiecare participant își poate găsi propriul unghi de înțelegere.

Cui se adresează această întâlnire

Această ediție a clubului de lectură este potrivită pentru:

• cititori care caută mai mult decât o simplă poveste
• persoane interesate de psihologie, etică și societate
• cei care apreciază dialogul argumentat și schimbul de idei
• participanți noi sau recurenți, deschiși către perspective diferite

Nu este necesară o expertiză literară, ci doar disponibilitatea de a gândi și de a asculta.

Această întâlnire a clubului de lectură este o invitație de a duce experiența lecturii mai departe: dincolo de pagină, în conversație, în reflecție și poate în schimbare de perspectivă.

Dacă îți dorești o experiență intelectuală autentică, într-un cadru deschis:

IA BILET PENTRU CLUB DE AICI

Articolul Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess apare prima dată în Roxana B.

Pe măsură ce înaintezi în carte, apare sentimentul că asistăm la sfârșitul unei lumi și la începutul alteia, pentru că, așa cum se întâmplă adesea în istorie, o lume nouă nu apare decât atunci când una veche începe să dispară. Din punct de vedere literar, „Anul lupilor” se înscrie în tradiția romanului istoric amplu, în care destinele individuale se desfășoară pe fundalul unor transformări majore ale epocii. În același timp, drumul Lanei are structura unui roman de formare, iar experiențele ei devin modul prin care se descoperă lumea medievală descrisă în carte.

În timp ce citești, ai impresia că nu intri doar într-o narațiune. Simți că pășești într-o civilizație în formare. Satul, pădurea, târgurile, drumurile comerciale și comunitățile mici par să funcționeze după reguli venite parcă din începuturile lumii, în care experiența colectivă și tradiția cântăresc mai mult decât orice instituție. Este o lume în care oamenii trăiesc în afara unui sistem organizat de legi și administrații stabile, într-un spațiu al obiceiurilor, al credințelor și al unei ordini transmise din generație în generație.

Unul dintre cele mai puternice elemente ale romanului este limbajul. Ina David reconstruiește epoca nu doar prin evenimente și decoruri, ci mai ales prin cuvinte. Personajele vorbesc într-un registru plin de zicale, avertismente și formule de viață care par venite dintr-o memorie colectivă îndepărtată. „Nu privi în ochi la nimenea”, „uită-te la dobitoace, prunci și muieri” sau „ceas rău cu pocitură, ceas rău cu săgetătură” nu sunt simple expresii pitorești. De fapt, sunt reguli de supraviețuire într-o lume nesigură, în care pericolul poate apărea oricând și din orice direcție.

Pentru cititorii care vor să exploreze mai bine aceste regionalisme și arhaisme, autoarea a inclus pe site-ul său și un dicționar al termenilor folosiți în roman:

https://inadavid.ro/explore.html

Cuvintele acestea par să vină dintr-o lume care, poate, a dispărut de mult, iar ceea ce a ajuns până la noi sunt doar fragmente, formule păstrate prin repetiție, ca niște resturi ale unei memorii pierdute. În roman, cuvintele acestea au putere și autoritate, pentru că oamenii trăiesc încă în acea lume. Cititorul are însă sentimentul că asistă tocmai la momentul în care această ordine începe să se schimbe. Acest limbaj creează impresia unei epoci trăite din interior și amintește inevitabil de atmosfera prozei lui Sadoveanu, mai ales de lumea din Neamul Șoimăreștilor, unde trecutul pare să respire direct prin cuvinte. În același timp însă, amploarea istorică a romanului îl apropie de marile construcții epice europene, în care destinele individuale se desfășoară pe fundalul unor transformări majore ale societății. În „Anul lupilor”, povestea personajelor nu este niciodată separată de istorie, iar evenimentele care le marchează viața sunt parte dintr-un proces mai larg de reorganizare a lumii medievale.

Lumea satului și începutul drumului

La începutul romanului, cititorul este introdus într-un univers rural care pare stabil și previzibil. Viața satului este organizată de anotimpuri, de ritualuri și de o serie de reguli nescrise care dau comunității un sentiment de continuitate. Oamenii trăiesc în apropierea naturii, depind de ritmurile ei și interpretează orice fenomen neobișnuit ca pe un semn care trebuie înțeles.

COMANDĂ cartea aici: ”Anul lupilor”

Echilibrul acestei lumi începe să se clatine încă din primele pagini, atunci când pe cer apare o cometă. În mentalitatea medievală, cerul nu era privit ca un spațiu neutru, ci ca un loc al semnelor. O stea cu coadă nu era doar un fenomen astronomic, devenea o prevestire. Apariția cometei creează o stare de neliniște difuză, iar comunitatea începe să se întrebe dacă nu cumva ordinea lumii urmează să fie tulburată.

În centrul acestei lumi se află Lana, personajul al cărui drum devine, de fapt, firul principal al romanului. Povestea ei începe cu un conflict care o scoate din ordinea comunității. Lisaveta, sora ei de lapte, este cea care o alungă din sat, iar această alungare devine momentul decisiv care declanșează transformarea personajului.

Plecarea nu este romantică și nici eroică. Este mai degrabă un exil care o obligă pe Lana să intre într-o lume mult mai mare și mai complicată decât cea pe care o cunoștea. Drumul ei devine treptat un drum de maturizare, în care fiecare experiență o obligă să învețe să observe oamenii, să interpreteze gesturi și să înțeleagă mecanismele unei societăți aflate în schimbare.

Pe măsură ce părăsește spațiul familiar al satului și ajunge în orașe și târguri, cititorul descoperă odată cu ea o realitate mult mai complexă. Drumurile comerciale aduc oameni din regiuni diferite, iar comunitățile încep să fie organizate după reguli dure și precise. Lumea medievală nu mai este doar un spațiu al tradițiilor. Relațiile de putere, jurămintele și alianțele încep să o modeleze tot mai vizibil.

În același timp însă, romanul păstrează constant legătura cu lumea veche din care vine eroina. Descântecele, plantele ritualice și credințele populare apar în poveste ca parte naturală a vieții. Femeile sunt cele care păstrează această cunoaștere transmisă din generație în generație. Dacă bărbații sunt cei care apără comunitatea în plan vizibil, femeile sunt cele care încearcă să mențină echilibrul unei lumi invizibile, în care semnele, spiritele și credințele vechi continuă să existe.

Istoria intră în viața oamenilor

Pe măsură ce narațiunea avansează, romanul începe să arate tot mai clar transformările istorice ale epocii. Comunitățile nu mai sunt doar sate izolate, ci devin parte a unor structuri de putere mai largi. Voievodatele, care existau deja în această regiune, încep să fie integrate tot mai puternic în organizarea politică a regatului maghiar.

Aceste schimbări au loc în interiorul regatului, din care făceau parte Crișana, Transilvania și zonele din jurul Sălajului. Comunitățile românești trăiau în cnezate și voievodate organizate după „legea pământului” și multă vreme au fost lăsate să se autoguverneze. În secolul al XIII-lea însă, presiunea politică și religioasă începe să crească, iar aceste comunități sunt integrate treptat în structurile de putere ale regatului.

COMANDĂ cartea aici: ”Anul lupilor”

În acest context apare și povestea lui Nicolae, unul dintre personajele importante ale romanului. Jurământul făcut voievodului îl leagă definitiv de o ordine socială în care loialitatea față de autoritate este mai importantă decât dorințele personale. Relația dintre el și Lana ilustrează această realitate a evului mediu: destinul individual este adesea subordonat intereselor politice și militare.

Pe măsură ce instabilitatea epocii crește, atmosfera romanului devine tot mai apăsătoare. Foametea, bolile și conflictele creează o stare de nesiguranță în care comunitățile încep să caute explicații pentru nenorocirile care le lovesc. În astfel de momente apar suspiciunea și acuzațiile, iar oamenii diferiți devin ținte ale fricii colective.

Romanul surprinde convingător felul în care o comunitate care trăia într-un echilibru relativ stabil poate ajunge, sub presiunea fricii și a instabilității, să se îndoiască de propriii membri. Diferența devine suspectă, iar cunoașterea veche – descântecele, plantele medicinale sau ritualurile – poate fi reinterpretată ca pericol.

Titlul romanului capătă astfel o semnificație simbolică. Lupii nu sunt doar animalele pădurii, ci și instinctele care pot apărea în oameni atunci când lumea lor începe să se destrame. Frica, suspiciunea și violența devin parte a unei realități în care ordinea comunității nu mai este garantată.

Catastrofa istoriei și sfârșitul unei lumi

Finalul romanului evocă invazia mongolă din 1241, unul dintre cele mai dramatice momente din istoria regiunii. În carte, acest eveniment apare mai degrabă ca o prevestire a catastrofei care urma să schimbe echilibrul întregii zone. Orașele vor fi distruse, comunitățile devastate, iar lumea cunoscută de personaje va fi zdruncinată într-un timp foarte scurt.

Dincolo de povestea personajelor, „Anul lupilor” este un roman despre transformarea unei lumi. O societate bazată pe tradiții, ritualuri și credințe vechi începe să fie reorganizată de puterea politică, de autoritatea religioasă și de violența istoriei. Personajele trăiesc exact momentul în care lumea lor începe să se schimbe ireversibil. Iar la final rămâne impresia că nu ai citit doar povestea unor oameni. Ai asistat la momentul în care începe să apară o lume. O lume care, peste secole, va deveni lumea în care trăim și noi astăzi.

Citind această carte, am avut de multe ori sentimentul că mă aflu în fața unui roman construit în tradiția marilor proze istorice din literatura română, acelea în care lumea trecutului pare să prindă viață sub ochii cititorului.

COMANDĂ cartea aici: ”Anul lupilor”

Articolul Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David apare prima dată în Roxana B.

Evenimentul a avut un invitat special: Hiroshi Kudo consilier, adjunct al Șefului Misiunii din cadrul Ambasada Japoniei în România, care ne-a oferit perspective valoroase despre contextul social și cultural al Japoniei.

Personajele – între vulnerabilitate și presiunea de a „funcționa”

Romanul este spus din perspectiva lui Toru Watanabe, un tânăr aparent echilibrat, dar marcat profund de sinuciderea prietenului său apropiat, Kizuki. Moartea acestuia nu este doar o tragedie personală, ci și începutul unei confruntări cu întrebări despre sens, vinovăție și fragilitate.

Naoko, iubita lui Kizuki, este poate cel mai vulnerabil personaj al romanului. Sensibilă, afectată de pierderi succesive și incapabilă să se elibereze de presiunea emoțională acumulată, ea se retrage într-un sanatoriu montan. În cazul ei, depresia nu este romanticizată, ci prezentată ca o realitate copleșitoare, care o izolează tot mai mult de lume.

În contrast, Midori Kobayashi pare mai puternică și mai directă, dar și ea trăiește sub presiuni — familiale, sociale, existențiale. Relația dintre Toru și Midori aduce în prim-plan conflictul dintre loialitate și dorința de a merge mai departe.

Reiko Ishida, colega lui Naoko din sanatoriu, aduce o perspectivă matură asupra fragilității psihice și a modului în care societatea tratează dezechilibrul emoțional.

Sinuciderea și presiunea socială

Un punct important al discuției noastre a fost tema sinuciderii — prezentă în roman nu ca gest spectaculos, ci ca expresie a unei acumulări tăcute de presiuni și suferințe nespuse.

Japonia anilor ’60 a fost o perioadă marcată de transformări rapide. Mișcările studențești și competiția academică intensă, presiunea de a performa și de a corespunde așteptărilor sociale eru puternică. Invitatul nostru ,Hiroshi Kudo, ne-a oferit context despre această cultură a responsabilității și a conformării, în care vulnerabilitatea emoțională era rareori exprimată deschis.

În roman, sinuciderea lui Kizuki și destinul tragic al altor personaje pot fi citite și prin această lentilă: incapacitatea de a comunica suferința, izolarea emoțională și dificultatea de a cere ajutor într-o societate în care armonia și aparența stabilității sunt valorizate.

Murakami nu oferă explicații simpliste și nici soluții. El arată cât de greu este pentru tineri să navigheze între propriile fragilități și așteptările exterioare. Moartea nu este un act izolat, ci rezultatul unui cumul de tăceri, presiuni și traume.

Moartea – parte din viață

Una dintre ideile centrale ale romanului este afirmația că moartea nu este opusul vieții, ci o parte a ei. În „Pădurea norvegiană”, pierderea rămâne prezentă în fiecare alegere, în fiecare relație, în fiecare ezitare. Personajele nu „depășesc” moartea celor dragi, ci învață — sau încearcă — să trăiască alături de această absență.

Murakami – între influențe occidentale și sensibilitate japoneză

Am discutat și despre faptul că Haruki Murakami este adesea considerat un autor mai apropiat de stilul occidental decât de tradiția literară japoneză clasică. Referința la piesa Norwegian Wood a trupei The Beatles subliniază deschiderea culturală a generației descrise în roman.

Cu toate acestea, introspecția profundă, atenția la tăceri și la spațiile dintre cuvinte rămân profund ancorate în sensibilitatea japoneză.

O încheiere cu gust de primăvară

Întâlnirea noastră s-a încheiat într-o notă caldă și simbolică. Gazda noastră, Sushi Hub, ne-a răsfățat cu un prânz delicios, sushi proaspăt pregătit și ceai aromat, care au completat atmosfera intimă a discuției.

Fiecare participant a primit în dar mărțișoare și o carte. Un gest care a adus un plus de bucurie. Într-un moment deosebit de emoționant, Hiroshi Kudo a oferit ghiocei fiecăruia dintre noi, un gest delicat de respect față de tradiția românească și un simbol al începutului de primăvară.

Literatura, cultura și prietenia s-au întâlnit firesc în această ediție a clubului nostru — o întâlnire despre fragilitate, dar și despre speranță și noi începuturi.

GALERIE FOTO

Articolul Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami apare prima dată în Roxana B.

Invitați de marcă și momente de excepție

Această ediție aduce împreună nume sonore și talente diverse, garantând un mix efervescent de conversație și divertisment:

• Doina Ruști: Una dintre cele mai apreciate voci ale literaturii contemporane, gata să ne poarte prin universuri narative fascinante.

• Marius Manole: Actorul care transformă orice prezență într-un moment de grație și emoție pură.

• Marius Neagu (Magician): Pentru că orice seară reușită are nevoie de un strop de inexplicabil și de uimire.

• Walter Ghicolescu: Muzica live care va asigura fundalul sonor perfect pentru degustarea poveștilor și a vinului.

Ce te așteaptă la Books & Wine?

Mai mult decât o simplă lansare sau o prezentare de carte, evenimentul este conceput ca un atelier de experiențe:

1. Muzică Live & Magie: O fuziune între acorduri de chitară și trucuri care sfidează logica.

2. Dialog Cultural: O ocazie rară de a interacționa direct cu invitații speciali într-un cadru intim și relaxat.

3. Tombolă cu surprize: Participanții au șansa de a pleca acasă nu doar cu amintiri frumoase, ci și cu premii oferite de parteneri.

4. Degustare de bun gust: Totul sub egida rafinamentului, unde „vinul” nu este doar o băutură, ci un catalizator pentru conversație.

„Books & Wine nu este doar un eveniment, ci o stare de spirit. Este locul unde lectura devine socială, iar vinul devine cultură” – Roxana Brănișteanu, Organizator

Detalii Eveniment

• Când: 26 martie 2026, ora 19:00

• Unde: The Library, str. Răscoalei 1907, Constanța

• Sponsor: Lensa

• Parteneri: The Library, RIVA Mamaia, Cărturești, Bookzone, Teatrul de Stat Constanța, Sabon, AlecoAir, La Biscuiterie, Cerasela Brumă, Migdale de Jurilovca și mulți alții.

Fie că ești un cititor pasionat, fie că vrei pur și simplu să petreci o seară de calitate într-o companie selectă, Books & Wine by iCarte, iParte este destinația ta pe 26 martie.

Articolul BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole apare prima dată în Roxana B.

iCarte, iParte este un spațiu de siguranță pentru adulții care vor să „recupereze” plăcerea cititului fără vinovăție. Este un loc unde nu ești judecat și poți discuta liber despre părerile tale literare și nu numai. Este ACEL loc despre care oamenii spun că le-a schimbat viața în bine.

ATELIERE ȘI ACTIVITĂȚI

• Atelier de scriere creativă
• Impro actorie și Drumeție
• Pictură pe semne de carte
• Blind Date Books & Exchange book
• Book Club
• Biblioterapie de grup
• Silent reading în hamac
• atelier voluntariat la Școala Siriu
• Activități literare și Board Games
• Foc de tabără și piscină

Unde și când?

Suntem la a XIII-a ediție a taberei de lectură pentru adulți, iar anul acesta avem una singură. Ne vedem între 10 și 14 iunie 2026, la Hanul Constantinilor (Siriu, Buzău), un loc unde muntele întâlnește lacul, iar singurul zgomot care te poate întrerupe este foșnetul paginilor sau, eventual, lemnele din focul de tabără.

Ce facem când nu citim? (deși citim cam tot timpul…)

Aceasta nu este o tabără de performanță. Nu avem „lecturi obligatorii” și nu dăm note. Sau, fie vorba între noi, avem o carte de citit cu toții. Nu este obligatorie nicio activitate, niciun atelier, dar de preferat să participăm cu toții pe cât posibil. Putem spune că avem un meniu de experiențe din care alegi doar ce îți face plăcere:

• Creativitate & Joc: Atelier de scriere creativă (cu Doina Ruști), improvizație, actorie și pictură pe semne de carte

• Conexiune: Biblioterapie de grup, Book Club și celebrul Blind Date with a Book

• Tihnă: Silent reading în hamac (favoritul tuturor!), board games și schimb de cărți

• Natură: Drumeție la Cascada Pruncea, piscină și, pentru cei cu spirit de aventură, plimbări cu caiacul pe lac

ATELIER DE SCRIERE CREATIVĂ

Lucrezi direct cu Doina Ruști, iar acesta chiar e un mare plus al întregii tabere. Au ieșit niște texte extraordinar de bune în taberele iCarte, iParte, suntem siguri că acum acest atelier va fi la superlativ. Vom primi o temă și vom scrie liber, înveți cum construiești un personaj credibil, cum creezi tensiune, cum folosești detaliul. Pleci acasă cu texte scrise în tabără și cu instrumente pe care le poți folosi imediat în proiectele tale. Surpriza vine la finalul atelierului, când premiem cea mai bună scriere, în urma voturilor pe care ni le dăm.

IMPROVIZAȚIE ȘI ACTORIE

Ieși din zona de confort. Lucrezi cu vocea, postura și reacția spontană. Facem exerciții de improvizație care te ajută să gândești rapid, să te exprimi clar și să capeți încredere în tine. Activitatea susține scrisul, dar și comunicarea ta de zi cu zi. Vom fi exerciții individual, dar și pe echipă.

DRUMEȚIE LA CASCADA PRUNCEA

Mergem împreună pe un traseu accesibil. Discutăm, respirăm, ne oprim. Mișcarea ne ajută să limpezim idei. Mulți spun că cele mai bune conversații apar pe drum, nu la masă:)

PICTURĂ PE SEMNE DE CARTE

Creezi propriul tău semn de carte. Îl pictezi, îl personalizezi, îl iei acasă. Este o activitate relaxantă, nu contează dacă știi să desenezi, cât contează procesul. Alături de noi va fi Ema – ne place să-i spunem artista clubului iCarte, iParte – a participat la aproape toate taberele de lectură de când a aflat de ele, pictează demențial, iar acum ne va învăța și pe noi.

BLIND DATE WITH A BOOK & EXCHANGE BOOK

Una dintre cele mai frumoase și plăcute activități ale taberei iCarte, iParte este Blind Date With a Book, unde primești o carte ambalată, fără să-i știi titlul sau autorul.

Apoi facem schimb de cărți între noi. Pleci acasă cu recomandări reale, de la oameni care citesc.

BOOK CLUB cu Doina Ruști

Ar fi păcat să o ai în tabără pe Doina Ruști și să nu citim o carte de-ale sale, pe care să o dezbatem la clubul de lectură. Așa că am ales ultimul ei roman, ”Ferenike”, în care e vorba și despre viața personală a autoarei.

BIBLIOTERAPIE DE GRUP

Pornim de la fragmente literare și ajungem la experiențele noastre. Discutăm despre frici, relații, alegeri, într-un cadru sigur, fără presiune. Vorbești dacă vrei, asculți dacă ai nevoie.

SILENT READING ÎN HAMAC

Timp real pentru citit, fără grabă, fără griji. Două ore în care stai tu cu cartea ta. Mulți participanți spun că este momentul lor preferat din toată tabăra.

ATELIER DE VOLUNTARIAT LA ȘCOALA SIRIU

Acest atelier este în lucru și sperăm să-l putem face. Mergem la școala din comunitate, unde ținem împreună un atelier cu copiii din sat. Este o activitate simplă, dar cu impact direct, cu implicare reală, nu doar discuții despre educație. Cei care au fost împreună cu noi și Asociația ICARTE la Viscri au văzut despre ce e vorba.

ACTIVITĂȚI LITERARE ȘI BOARD GAMES

Jocuri inspirate din cărți și quiz-uri literare. Jocuri de strategie și colaborare. Te relaxezi și, în același timp, îți antrenezi mintea. Conexiunile se creează natural în jurul unei mese de joc. Unul dintre jocuri va fi pe baza serialului ”Friends”, așa că, dacă nu ai vizionat, ai timp până în iunie, când ne vom întâlni.

FOC DE TABĂRĂ ȘI PISCINĂ

Seara ne strângem la foc, discuțiile continuă. De obicei, cântăm, alteori, citim poezie. În alte dăți, pur și simplu bem un vin și ne uităm la flăcări.

Mai mult decât o vacanță, o comunitate

Cea mai frumoasă parte? Oamenii. În tabără, trecem de la „străini care citesc” la „prieteni care dezbat personaje la miezul nopții”. Este locul ideal pentru:

• cititorii timizi care vor să asculte

• oamenii ocupați care au uitat cum e să citească trei ore fără să se uite la ceas

• căutătorii de sens care vor o conversație profundă, dincolo de „ce mai faci?”

O carte citită singur te schimbă. O carte discutată cu alții te înțelege

Ești gata să încetinești ritmul?

Programul final se conturează frumos, dar atmosfera este deja garantată. Ne vedem la munte pentru cinci zile de „offline” și multe pagini de „online” sufletesc. Jumătate din locuri sunt ocupate. Rezervă-l pe-al tău! E-mail la office@roxanab.ro. Important de știut: poți achita în rate – 500 de lei/lună

PROGRAM: Cum se desfășoară tabăra de lectură – vei primi toate informațiile în grupul privat de pe Whatsapp, în urma înscrierii în tabăra de lectură

Articolul Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU apare prima dată în Roxana B.

Invitat special: Adrian Buga

Discuțiile au fost îmbogățite de prezența invitatului special Adrian Buga, critic de artă și consilier al Familiei Regale, care a adus perspective culturale, istorice și morale asupra subiectului, facilitând o înțelegere mai amplă a contextului și a implicațiilor fenomenului analizat.

Atrocitățile din închisorile comuniste

Dialogul s-a axat în principal pe atrocitățile torturii din închisorile comuniste, cu un accent deosebit pe experimentul de la Pitești. Participanții au discutat despre modul sistematic în care deținuții politici au fost supuși unor umilințe și violențe extreme, menite să le distrugă credința, identitatea și demnitatea umană.

S-a subliniat faptul că metodele de tortură erau de o inventivitate șocantă: unele inspirate sau „francizate” după modelul sovietic, altele fiind adevărate „inovații” locale, construite în jurul ideii de dezumanizare totală și transformare a victimelor în proprii lor torționari.

Adevărul istoric și dificultatea documentării

Un punct important al discuției a fost dificultatea de a reconstitui adevărul istoric complet. Multe mărturii au fost pierdute, ascunse sau alterate de-a lungul timpului, iar procesul de documentare a acestor orori este încă în desfășurare. Participanții au reflectat asupra responsabilității morale de a continua cercetarea și transmiterea acestor adevăruri incomode.

Comparații și provocări pentru generațiile tinere

Au fost aduse în discuție comparații cu alte tragedii istorice, precum Holocaustul, pentru a înțelege dimensiunea și specificitatea răului sistemic. Totodată, s-a discutat cât de dificil este pentru generațiile tinere să înțeleagă și să accepte realitatea acestor evenimente, în contextul unei lipse de educație și deschidere față de subiect în școli.

Comunismul și memoria colectivă

Dezbaterile au atins impactul comunismului asupra psihicului colectiv și modul în care memoria (sau lipsa ei) influențează prezentul. S-a vorbit despre nostalgia față de trecut, despre normalizarea unor narative false și despre felul în care aceste distorsiuni afectează discursul public actual.

Amintiri personale și moșteniri emoționale

Discuția a inclus și aspecte personale legate de viața cotidiană în comunism: cozi, lipsuri, frică, dar și micile bucurii care coexistau cu acestea. S-a analizat modul în care traumele și poveștile părinților sau bunicilor continuă să modeleze mentalitatea tinerilor de astăzi, chiar și atunci când experiența directă lipsește.

Concluzii și recomandări

În final, participanții au reflectat asupra importanței cunoașterii istoriei reale, a nevoii de educație autentică și a provocărilor contemporane legate de manipularea istoriei și discursul public. Întâlnirea s-a încheiat cu recomandări de cărți și resurse pentru aprofundarea subiectului, subliniind rolul esențial al lecturii și dialogului în păstrarea memoriei colective.

Mulţumiri

Mulțumim, Scara 0 pentru găzduire! Multe mulțumiri participanților, cât și AlecoAir, care au oferit difuzoare de cameră cadou pentru fiecare cititor care a luat parte la clubul de lectură din 31 ianuarie, cât și Colecții Dulci pentru turta dulce! Ne vedem la următorul club!

Articolul Cum a fost la clubul de lectură „Fenomenul Pitești” de Virgil Ierunca apare prima dată în Roxana B.

Ai spune că se citește destul de repede, însă vă recunosc că am făcutcâteva opriri, ca și cum fiecare cuvânt ar fi trebuit mai întâi să ajungă în minte și apoi în suflet. Încă de la primele pagini, am simțit că nu este o carte care cere entuziasm de conjunctură. Nu funcționează ca o poezie care te surprinde prin tehnică sau prin efecte de imagine, ci ca una care te obligă să stai, să încetinești și să nu sari peste versuri, pentru că fiecare vers pare mai degrabă o mărturisire decât un exercițiu literar.

Îndoiala ca punct de plecare

Poeziile nu curg liniar. Mai degrabă seamănă cu un carusel de emoții, de aduceri aminte și de momente în care te recunoști fără să vrei, pentru că autorul scrie dintr-un loc în care ajungem cu toții la un moment dat: locul îndoielii. Îndoiala, despre care se spune adesea că este cea mai mare slăbiciune a omului, apare aici ca un început, ca un spațiu din care se naște nevoia de rost și de Dumnezeu, iar această poziționare mi s-a părut printre cele mai sincere pagini ale volumului. Astfel, îndoiala apare ca un prag: din ea se poate naște disperarea sau poate începe credința.

COMANDA CARTEA AICI

 Nu am avut sentimentul că citesc poezie „despre Dumnezeu”. Am simțit mai degrabă că asist la o conversație care nu este a mea, dar în care mă pot recunoaște, pentru că omul care vorbește aici nu vine cu răspunsuri și nu vine cu certitudini, nu folosește formule de credință gata construite, aduce în schimb frica, îndoiala, neputința de a înțelege și dorința aproape copilărească de a fi ascultat, chiar și atunci când nu știe dacă va primi vreun răspuns. Aici, poezia creștină nu înseamnă discurs religios și nici exercițiu moral. Este poezie spusă din fața lui Dumnezeu, în sensul că omul nu vorbește despre credință ca despre o idee, i se adresează direct, fără să predice, fără să ofere soluții și fără să dea lecții.

 Slăbiciunea ca punct de plecare

Credința apare ca un drum pe care omul îl face vorbind cu Dumnezeu, iar versul „tu ești slab” funcționează ca o constatare, nu ca o judecată; din această recunoaștere se construiește totul prin asumarea limitei și a ceea ce se poate face din interiorul ei, fără promisiuni mari și fără demonstrații spectaculoase.

„tu poți numai să iubești,

tu poți numai să crezi,

tu poți numai să speri”

Dumnezeu apare aici ca o prezență care se simte prin tăcere, prin absență și prin căutare, într-o relație care nu se închide niciodată complet și care rămâne, de multe ori, deschisă exact acolo unde omul ar vrea să aibă certitudini. Poezia nu încearcă să explice credința și nici să o facă accesibilă. O trăiește așa cum este: incompletă, fragilă, uneori greu de dus și greu de acceptat. Credința seamănă cu soarele: în fiecare dimineață răsăritul o readuce, iar seara, la asfințit, pare că se retrage, fără să dispară cu adevărat. Rămâne undeva dincolo de privire, așteptând să fie regăsită.

 Materia din care se naște credința

Textele sunt construite din lucruri simple și concrete  (apă, trup, inimă, rană, carne) fără decor și fără metafore spectaculoase, iar această apropiere de materia vieții dă poeziei o gravitate neobișnuită, ca și cum tot ce se întâmplă spiritual nu poate fi separat de ceea ce se întâmplă în corp și în experiență:

„trece apa prin mine

și mă purifică,

îmi trece cuvântul prin inimă

și se sădește în solul ei”

Citind aceste versuri, am simțit că poezia se întâmplă în interiorul corpului, acolo unde credința se transformă din idee în experiență care doare, curăță și lasă urme. Imaginile trimit la adevăr, nu la frumusețe, iar apa, inima și carnea devin locuri în care se măsoară cât poate fi dus mai departe ceea ce numim credință.

COMANDA CARTEA AICI

 Golgota ca loc comun

Unul dintre firele cele mai puternice ale volumului este relația dintre om și suferință, fără a transforma crucea într-un simbol abstract. Golgota nu este o idee, ci un loc comun, împărțit, un spațiu al întâlnirii dintre om și Hristos:

„am fost străpunși amândoi

de aceeași suliță…

crucificați

și înviați”

Aceasta nu este o poezie care oferă mângâiere și nici nu încearcă să transforme durerea într-un argument al credinței. Este o poezie care acceptă că întrebările rămân și că uneori credința înseamnă doar să continui să mergi, chiar și atunci când nu știi exact încotro, chiar și atunci când nu poți face altceva decât să ceri: „cum să-mi câștig veșnicia cerșind-o”.

 O carte care te cheamă să-ți deschizi inima

Cartea nu judecă și nu spune ce ar trebui făcut. Stă lângă cititor și îl lasă să se vadă pe sine, cu eșecurile, cu fuga, cu pierderea speranței, fără să le mascheze și fără să le transforme în lecții: „moare ultima speranță ce învie”. Pentru mine, lectura acestei cărți a fost o experiență de introspecție. Nu m-a făcut să simt că am înțeles ceva în plus; m-a lăsat cu mai multe întrebări și cu mai puțină grabă de a le închide. ”Cu ochiul în nisipul care mă numără” este o carte care cere timp și liniște pentru a fi lăsată să lucreze, nu pentru a fi explicată.

Există poezie a gloriei pământeane și poezie a adevărului. Volumul lui Adiel Ștefănescu aparține celei de-a doua categorii. Versurile sunt construite din elemente primare ale existenței – nisip, apă, vânt, inimă, carne, dor, slăbiciune – iar Dumnezeu apare ca prezență discretă și ca sprijin nevăzut, simțit în mișcarea vântului și în fragilitatea omului, acolo unde poetul are curajul să spună limpede: „tu ești slab”.

Este o poezie care nu ridică vocea și nu cere adeziunea nimănui, ci spune, cu o voce joasă: „aici sunt”. Am închis cartea, dar nu și întrebările despre credință, slăbiciune și felul în care ne putem apropia din nou unii de alții.

Cartea ”Cu ochiul în nisipul care mă numără” o găsiți direct la autor: Adiel Ștefănescu

Alte cărți de la autor: ”Tăcutul cuvânt rostit”, ”Pulbere în mâini de foc”, ”mediocru”, ”Retrospectivă la schimb”.

COMANDĂ CĂRȚILE AICI

Articolul RECENZIE: Cu ochiul în nisipul care mă numără, de Adiel Ștefănescu apare prima dată în Roxana B.

Locaţie: SUSHI HUB, str. Edgar Quintet 7, Bucureşti

Data: 1 martie 2026

Carte: ,,Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

Invitat: Hiroshi Kudo, Adjunct al Şefului Misiunii la Ambasada Japoniei în România

Organizator: iCarte, iParte

Moderator: Roxana Brănişteanu, Flavia Stoica

Parteneri: SUSHI HUB, Asociația ICARTE

De ce „Pădurea norvegiană”?

„Pădurea norvegiană” urmărește povestea lui Toru Watanabe, un tânăr student din Tokyo-ul anilor ’60, prins între amintiri, prietenii fragile și primele iubiri care lasă urme adânci. Romanul se construiește în jurul întâlnirilor și relațiilor care îi marchează drumul spre maturitate, într-o perioadă în care emoțiile sunt intense, iar întrebările despre viață par mai numeroase decât răspunsurile.

Murakami scrie despre singurătate, dor, pierdere și nevoia de conexiune umană într-un mod delicat și autentic, lăsând cititorului spațiu pentru reflecție personală.

Este o carte care se citește cu sufletul deschis și care continuă să rezoneze mult timp după ce ultima pagină a fost întoarsă.

Invitatul nostru special: Hiroshi Kudo

Suntem onorați să-l avem alături de noi pe Hiroshi Kudo, Adjunct al Şefului Misiunii la Ambasada Japoniei în România. Domnul Kudo va împărtăși cu noi perspective japoneze asupra literaturii lui Haruki Murakami, dar și despre cum literatura poate fi un pod între culturi. Prezența sa va aduce o dimensiune internațională întâlnirii noastre, iar discuțiile vor fi cu siguranță fascinante.

Evenimentul nostru – O întâlnire de neuitat

Vom discuta despre această capodoperă literară, într-o atmosferă prietenoasă, completată de gusturi și arome care vor transforma această întâlnire într-o adevărată celebrare a culturii japoneze.

Din partea casei, vă oferim apa, ceaiul, mărțișoarele tradiționale, dar și sushi, pentru a adăuga o notă autentic japoneză întâlnirii noastre. Gazda noastră, SUSHI HUB, va asigura o experiență culinară deosebită, care va completa perfect atmosfera de lectură și discuție.

Ce te așteaptă pe 1 martie?

• Lectură și discuții de calitate despre „Pădurea norvegiană”.

• Mărțișoare pentru a aduce primăvara în sufletul fiecăruia dintre noi.

• Sushi delicios, apa și cafeaua, toate din partea casei.

• O discuție exclusivă cu Hiroshi Kudo despre literatura japoneză.

Articolul Club de carte – Călătorie în „Pădurea Norvegiană”, de Haruki Murakami apare prima dată în Roxana B.

„Patimi” de Sofia Nădejde – un roman încă actual

Cartea lunii a fost romanul „Patimi” de Sofia Nădejde, o lectură care a stârnit discuții vii și reflecții profunde. Am explorat împreună temele centrale ale romanului – condiția femeii, constrângerile sociale, lupta dintre dorință și normă – și am descoperit cât de puternic rezonează acestea și în prezent, la mai bine de un secol de la publicare.

Dialoguri despre trecut și prezent

Un moment special al întâlnirii a fost prezența invitatei noastre, Roxana Dumitrache, politolog și activistă feministă. Discuția cu ea a adus un plus de profunzime dezbaterii, ajutându-ne să conectăm mesajele romanului cu realitățile sociale contemporane. Am vorbit despre feminism atunci și acum, despre progres, dar și despre provocările care persistă, într-un dialog deschis și onest.

Secret Santa literar și surprize coreene

Pe lângă discuțiile literare, ne-am bucurat și de un Secret Santa literar, care a adus zâmbete, emoție și recomandări de lectură inspirate. Surpriza serii a fost reprezentată de produsele coreene oferite de Ksisters, un cadou apreciat care a adăugat un strop de răsfăț întâlnirii noastre.

O lectură de care ne vom aminti

Clubul de lectură de sâmbăta trecută a fost mai mult decât o discuție despre o carte: a fost un spațiu de comunitate, schimb de idei și celebrare a lecturii într-un context cald și prietenos. Plecăm mai bogați în idei, cu liste de lecturi mai lungi și cu dorința de a ne revedea cât mai curând, la următoarea întâlnire.

Te aşteptăm la următorul club

Începem anul 2026 cu o întâlnire dedicată uneia dintre cele mai tulburătoare și importante cărți despre istoria recentă a României: „Fenomenul Pitești” de Virgil Ierunca.

IA BILET PENTRU CLUB DE AICI

GALERIE FOTO:

Articolul „Patimi” de Sofia Nădejde, citit și discutat în cheie contemporană apare prima dată în Roxana B.