Filmul de weekend: Binecuvântată fii, închisoare

Eu nu pot înțelege cum de există oameni care nu sunt interesați de istorie. Am întâlnit persoane de vârsta mea și mai tinerele decât mine, care spun că important e prezentul, nu ce a fost demult. Nu sunt de acord cu asemenea ignoranță, pur și simplu nu poți să fii atât de nepăsător și de imun la ce s-a întâmplat odinioară. Nici pentru mine n-a fost ușor să vizionez filmul ăsta (Mișule, dacă citești articolul, să știi că tu ești „vinovatul”, că am văzut postarea ta 🙂). Când am văzut cum deținuta era bătută pe tălpi până nu mai putea merge, dar cu toate astea era obligată să se târască zece ore în celula sa, pentru că nu avea voie să se așeze, mi-am spus că sunt masochistă să văd un asemenea film. Dar am rămas până la final, dorind să aflu de ce femeia și-a pus întrebarea: „Ce mi-ar putea face niște oameni?”

Filmul acesta m-a făcut să mă reapuc de citit cea mai grea carte din lume: Biblia. Habar nu am de ce nu am reușit niciodată să o termin. Am citit Biblia pentru copii, care mi-a plăcut foarte mult, dar pe aceasta nu prea pot. Are scrisul mic, obosesc repede citind și sunt lucruri care contravin altora ce ar trebui să fie religioase. Dar nu voi face o povestire despre Biblie acum.

Binecuvantata fii, inchisoare

Un film despre care nu prea știu ce să scriu. E atât de dureros încât nu știu să exprim în cuvinte.

Am plâns. Am plâns în momentul în care toate prizonierele închisorii Mislea s-au pornit să cânte „Hristos a înviat din morți”. Și am plâns de alte câteva ori pe parcursul filmului, cum nu mi s-a mai întâmplat de ani buni lucrul ăsta.

Mi-a plăcut foarte mult actrița Maria Ploae, a interpretat perfect rolul Nicoletei, iar vocea ei este minunată. Filmul este unul memorabil, cu o poveste cutremurătoare, din care reiese cum era detenția în perioada comunismului, acel regim pe care am auzit că oamenii din secolul 21, anul 2017, îl regretă. Filmul a fost realizat în 2002, de regizorul Nicolae Mărgineanu. Acesta a decis să regizeze „Binecuvântată fii, închisoare”, deoarece tatăl său a fost închis de comuniști vreme de 16 ani ca deținut politic.

„-Cum rezistați?
-Am două motive care mă țin în putere. Unu, știu că sunt nevinovată, și doi, știu că peste două săptămâni voi fi eliberată.
-Dar au trecut atâtea de două săptămâni!
-Eu nu-mi schimb părerea de la o săptămână la alta :)”.