Filmul de weekend: De la 5 la 7. Iubire de după-amiază

Dacă este weekend, este film. Și nu puteam alege nimic mai potrivit decât o un film romantic. Nu mai văzusem de ceva vreme unul și chiar mi-a lipsit :). 

Inițial, am văzut “A case of you”, dar mi s-a părut cam porcărie și nu am vrut să vă recomand ceva ce mie nu mi-a plăcut. Poate unora li se va părea bun, eu zic doar ca e de văzut din pierdere de timp.  Ori nu mă mai încântă pe mine filmele romantice. Dar nu, că şi acesta este un film romantic, poate uşor spre dramă, când mă gândesc la final. Îmi place în continuare genul acest de filme. Fără “sirop”, însă, că mă plictisesc rapid :).

Așa că am decis să scriu despre “5 to 7”, pe care l-am revăzut (pentru a doua oară). Are notă mediocră pe imdb: 6,9. Eu i-aş fi dat lejer 7,5. Trecem peste asta, că nu prea contează ce notă dăm eu şi alţii, ci cum priveşte fiecare un film, acesta în cazul de faţă.

Aţi trăit vreodată o poveste de iubire interzisă? Vi s-a întâmplat să vă îndrăgostiţi, să iubiţi ori să vă doriţi o persoană care era interzisă? Ce înseamnă să fie „interzisă”? Căsătorită, pe scurt. Sau într-o relaţie serioasă. Mă rog, într-o relaţie. Că poate fi şi neserioasă, dar nu ai de unde să cunoşti aspectul ăsta.

Pesemne, aceasta este cea mai frumoasă relaţie. Începe furtunos şi pasional, simţi fluturi în stomac ca la liceu, ai vrea să fie mai mult, dar ştii că acest lucru nu este posibil, vrei să şi rupi legătura cu persoana respectivă, pentru că te macină vinovăţia şi te apucă remuşcări de tot soiul, vrei să-ţi păstrezi ideea legată de valori, dar inima cere şi ţi-e milă să nu-i dai, ehe, câte şi mai câte :). Uneori, flirtul este un păcat care, de cele mai multe ori, duce la alte păcate. Ai grijă să nu pici în partea cealaltă. Pentru că în partea cealaltă întâlneşti Raiul şi Iadul deopotrivă. Iar dacă nu stăpâneşti cum trebuie arta flirtului, cazi cu uşurinţă dincolo :):

„Faptul că ceva nu durează pentru totdeauna, nu îi scade valoarea”

Avem un scriitor debutant, în vârstă de 24 de ani. Un scriitor în devenire, de fapt. Într-o continuă devenire, mai exact. Pentru că este refuzat la greu de toate editurile. Dar el nu renunţă să scrie şi să trimită manuscrise peste manuscrise editurilor. V-am zis că ador filmele ce au ca subiect scrisul şi ca personaj scriitorul. Sunt nişte poveşti bine legate întotdeauna :). Şi mai avem o femeie frumoasă, franţuzoaică, de 33 de ani. E frumoasă rău, nu exagerez. Adică are nişte trăsături foarte frumoase. Şi vocea, şi zâmbetul. Mai puţin corpul. Picioarele, de fapt. M-a măcinat mult timp întrebarea: De ce naiba are asemenea picioare? Cum să fie aşa frumoasă şi să aibă picioare aşa urâte? Na, nu le poţi avea pe toate, ce să-i faci. Păcat :).

Brian şi Arielle se cunosc în New York, în stradă, pe timp de ploaie, la o ţigară. El este singur, ea căsătorită, cu doi copii. Ea este lipsită de prejudecăţi, are valori diferite de ale lui şi consideră că a avea un amant este ceva normal şi sănătos.

Arielle: În cultura mea, acest lucru nu e judecat atât de dur.

Brian: Dar aici suntem în cultura mea. Şi în cultura mea, dacă nu am avea atâtea lucruri pe care sa le judecam dur, nu am avea cu ce sa ne umplem ziua.

Arielle: Poate cultura ta ar trebui sa se dezvolte puţin… Poate sunt şi alte moduri în care poţi privi viaţa…

Îmi plac foarte mult şi părinţii lui Brian. Cei doi formează un cuplu bine închegat, amuzant şi foarte plăcut.

Arlene: Există douaă forţe pe Pământ cu care n-ai vrea vreodată să-ţi măsori puterile. Una este natura. Cealaltă este iubirea. Nu este o situaţie ideală, dar femeia asta îl adoră pe băiatul nostru. Cum să fii un părinte înţelept fără să te laşi înduioşat de cineva care îti adoră copilul? Practic, ar fi antisocial.

Arielle: Chiar trebuie totul menţionat? Nu poate fi cules din subtext? La ce crezi că m-am referit când am spus „de la 5 la 7”?

Să reveniţi cu un feedback după ce îl vedeţi. Sunt tare curioasă ce aţi fi ales în locul frumoasei Arielle. Eu am spus că mi-aş fi părăsit bărbatul şi aş fi mers mai departe alături de iubirea vieţii mele :). Eu, cu mintea mea de acum trei ani, când am văzut prima dată filmul. Între timp, optica s-a mai schimbat, că deh, viaţa te ia şi te întoarce pe toate părţile, are ea grijă să-ţi arate ce e bine şi ce e rău. După ce îţi arată, înainte de toate, ce e rău :D.

„Viaţa este o colecţie de momente. Important este să contribui cât mai mult pentru a avea cât mai multe frumoase”