Nu știu dacă voi ați văzut ”Manchester by the Sea” în urmă cu doi ani, când a apărut în cinematografele din România. Nu aș fi vrut să văd o dramă, nu aș fi avut nevoie de una în perioada asta, dar acesta a fost chiar primul film care mi-a apărut când am deschis Netflix, acum vreo două săptămâni.
La un film, îmi plac mult dialogurile (ca și la carte), îmi place să fie dinamic, nu-mi plac acțiunile lente. Însă filmul acesta fost atât de bun, atât de bine regizat, încât era imposibil să nu îi acord o notă bună (lucru pe care nu l-am mai făcut de multă vreme la un film). Cred că îi dau 8. Serios, merită.
Povestea filmului
Știți că nu prea-mi iese, dar încerc să povestesc puțin, fără a da spoilere. În primă fază, am fost indusă în eroare de titlu. Nu e vorba de orașul Manchester din Anglia, ci de orășelul Manchester din Massachusetts (U.S.A.). Dacă mi s-a părut un pic plictisitor în primele 15-20 de minute, nu la fel pot spune despre restul filmului. Dați-i o șansă, dacă veți avea aceeași impresie, pentru că o să vă placă. Subiectul filmului este destul de original. Poate pentru unii pare deja ”fumat” în filmele americane, când unul moare, altul trece printr-o dramă, un copil rămâne orfan, alții ard în incendiu etc. Ei bine, eu n-aș spune asta.
Lee Chandler (Casey Affleck) este un singuratic. În același timp, este și impulsiv. Nu se uită după femei, se bate cu oricine are ocazia și răspunde agresiv dacă se simte atacat. Nu știm nimic despre el până în momentul în care este nevoit să se întoarcă acasă, în orășelul Manchester-by-the-Sea, când află de moartea fratelui său. De aici începe cu adevărat filmul, pentru că aflăm trecutul lui, care este destul de dramatic, trecut care o implică și pe Randi, fosta soție (Michelle Williams). Când spun că acțiunea e lentă, nu exagerez cu nimic. Uneori, ai ușoara impresie că ar fi tărăganat să ducă filmul ăsta până la două ore și ceva. Dar nu-i așa. Mie, una, mi-a plăcut foarte mult. Chiar și cu acel final ciudat de neașteptat. Aproape că este imposibil să nu empatiezi și să nu suferi împreună cu personajele.
Despre actori
Casey Affleck este un actor care a jucat foarte bine și care a meritat pe deplin Oscarul în 2017. Michelle Williams nu este nici ea mai prejos, chiar dacă are un rol secundar și apare în doar câteva secvențe. Însă regizorul și scenaristul Kenneth Lonergan merită toate aplauzele. Este foarte interesant faptul că acesta a suferit mereu de depresie. Însă reușește să conturee atât de bine personajele, să scrie atât de bine povestea, iar actorii să-și interprezete rolurile exact cum trebuie. Premiile primite au fost pe merit.
”Manchester by the Sea” a primit nu mai puțin de șase nominalizări la Oscar pentru:
La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…
Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…
Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…
La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…
Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…
Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…
View Comments
Hey, o stiu pe blondina, dintr-un film de demult, pt adolescenti, Dawson's Creek ("Cei mai frumosi ani")! Si Casey e frate cu Ben, nu? Suna bine recenzia ta, il pun pe lista!
Da, sunt frati :). Ma bucur ca ai citit ce am scris, sigur iti va placea filmul ;).
Yep, mi-a placut. Intr-adevar, lent. Si oricat de bine l-am inteles pe Lee, parca se pedepsea cam mult, totusi. Am sperat la alt final, n-a fost sa fie. Acum stii ce urmeaza sa vad, nu? "True story!"
P.S.: Nu tin eu pasul cu toate vlogurile tale, dar mi se pare ca faci o treaba buna, felicitari!
Merci mult, Crengu! Te astept pe vlog cu recomandari