Filmul de weekend: Minunea

Să știți că la filmul ăsta se plânge. Vă spune cineva care n-a mai plâns de foarte multă vreme la un film. Și plâns, nu glumă, adică din ăla cu nas înfundat și lacrimi înghițite :). ”Minunea”, pe cât de emoționant, pe atât de educativ, reprezintă povestea unui băiețel de 12 ani, care merge pentru prima dată la școală. Până la vârsta asta a învățat acasă, lucru care se datorează bolii cu care s-a născut, o diformitate severă a feței (sindromul genetic Treacher Collins). Jacob Tremblay, care îl interpretează excepțional pe Auggie, va deveni un mare actor, iar aici joacă alături de Julia Roberts si Owen Wilson, de care nu am de ce să mai spun ceva, pentru că sunt prea mari, prea cunoscuți, iar cuvintele mele ar fi puține.

”Dacă nu-ți place unde ești, imaginează-ți unde ai vrea să fii”.

”Minunea” este chiar acest băiețel, un copil obișnuit și normal din toate punctele de vedere, care se bucură de viață și de joacă precum toți ceilalți copii. Din păcate, aspectul fizic îi creează probleme, toți îl evită și îl ocolesc, însă îl ajută simțul umorului, de multe ori subtil, talentul pe care îl are la știință și imaginația foarte bogată. Își ascunde chipul sub o cască, la care este nevoit să renunțe în momentul în care începe școala, însă, dacă stai și îl privești puțin, dacă te uiți la ochii lui, la zâmbetul lui, chiar la întregul lui chip, ai să vezi un copil simpatic.

”-Auggie, nu te-ai gândit să faci o operație estetică?

-Nu, de ce?

-Nu știu, mă gândeam așa…

-Jack, păi așa arăt după foooarte multe operații estetice…”

”Fiți buni pentru că oricine duce o lupă grea. Iar dacă vreți să vedeți cu adevărat cum sunt oamenii, tot ce trebuie să faceți este să îi priviți”.

”Când ai de ales între a avea dreptate și a fi cumsecade, alege să fii cumsecade”.

Mesajul din film este unul foarte puternic, mai ales pentru părinți și profesori. Nu știu câți dintre voi, cei care ați văzut sau veți vedea acest film, vă veți și schimba vreun pic perspectiva în ceea ce privește oamenii din jur. Am mai zis prin alte cronici de film, recenzii de carte sau diverse articole că mi se pare unul dintre cele mai oribile lucruri să fii lipsit de empatie și de emoție, să devii imun, să pierzi acea strălucire a vieții. Cei care vă considerați normali și sănătoși, dar vă întoarceți privirea de la un astfel de copil/om în viața de zi cu zi, sunteți, poate, mai diformi decât oricine altcineva.

”You can learn a lot about people by looking at their shoes”

”Maybe we can change the way we see”

”You can’t blend in when you were born to stand out” 🙂