Filmul de weekend: Taţi şi fiice

Să fii tată de fată nu e uşor, cu atât mai mult cu cât o creşti singur. Cred că cea mai puternică iubire pe lumea asta este cea a unui părinte faţă de copilul său, fiind capabil să se sacrifice oricând, fără a conta preţul. Filmul acesta este despre lupta impresionantă a unui tată de a-şi creşte fetiţa, în condiţiile triste în care şi-a pierdut soţia într-un accident pentru care se consideră vinovat şi are convulsii din cauza crizelor de epilepsie.

Russel Crowe este unul dintre actorii mei preferaţi. În urmă cu vreo 15 ani, îmi plăcea foarte mult şi ca bărbat. Are o culoare a ochilor tare frumoasă :). În „Taţi şi fiice”, Crowe îşi joacă rolul cu măiestrie, ca în orice film de altfel. Este scriitor. Unul fără succes şi foarte sărac, deşi câştigase premiul Pulitzer. După accident, Jack este forţat de boala pe care o are să se interneze într-un spital, timp în care Katie, lumina ochilor lui, „Pufuleţ” – după cum obişnuia să o alinte (de mult nu am mai văzut un copil care să joace atât de bine cum face asta mică), rămâne în grija mătuşii din partea mamei, Elizabeth. Şapte luni mai târziu, când tatăl se externează, din păcate nevindecat, vine şi îşi ia fetiţa. Atasată foarte mult de ea şi neavându-l prea mult la suflet pe Jack, Elizabeth se decide să o adopte şi cere custodia, profitând de faptul că tatăl este şi bolnav, şi într-o mare criză financiară.

Însă fetiţa rămâne cu tatăl ei. Din păcate, nu pentru foarte mult timp. Deşi îi promite că va fi întotdeauna alături de ea, Jack nu reuşeşte să-şi ţină cuvântul, murind chiar în timpul unei crize de epilepsie, într-un mod absurd. Toate suferinţele din copilăria ei o afectează pe femeia Katie (Amada Seyfried, care joacă extraordinar, aşa cum ne-a obişnuit, cu faţa ei perfectă şi deloc comună), care face sex cu fiecare bărbat pe care îl întâlneşte. Iar când apare un bărbat cu o mulţime de calităţi, care o iubeşte nespus şi îi oferă totul, din frica de a nu fi părăsită aşa cum s-a întâmplat şi cu tatăl ei… Nu vă pot spune :). Este un film impresionant din foarte multe puncte de vedere şi îţi trec o mie de gânduri prin minte atunci când îl vizionezi.

Un moment dureros de impresionant este atunci când Katie vede o fetiţă în braţele mamei ei, o apucă plânsul şi un dor teribil de cea care i-a dat viaţă. Pentru că oricât de multe ar oferi un tată nu poate acoperi dragostea şi fericirea care vin din partea unei mame…